Horia Ghibuţiu: "În măsura în care se mai poate vorbi pe un ton neserios despre chestiuni serioase, cum e îndemnul preşedintelui Băsescu de a cumpăra produse româneşti, îngăduiţi-mi să o fac."

Nicuţă Tănase, un umorist uitat astăzi - dacă nu cumva chiar literatura română a uitat să mai producă umorişti -, relatează următorul dialog, într-una dintre cărţile sale: „Ieşiţi de la film?“. „Da.“ „Cum e?“ „Românesc.“ E doar un exemplu menit să sublinieze că asocierea calităţii de produsele româneşti nu e, obligatoriu, una fericită. Să luăm, bunăoară, filmele româneşti, că tot s-a făcut recent o ierarhie a celor mai valoroase producţii autohtone din toate timpurile. Fără a discuta calitatea lor, ar fi de remarcat în acest cadru al discuţiei doar că, de la cele mai vechi pelicule până la cele din epoca DVD-ului, majoritatea suferă de un beteşug aparent incurabil: sonorul e prost, iar ca să înţelegi dialogurile ai nevoie de subtitrare.

Pentru a ajuta economia, cu mult înainte de a mirosi recesiunea sau de a fi îndrumat de preşedinte, mi-am luat un DVD player românesc. Avantajul faţă de produsele similare de import mi-a fost prezentat cu un clipit şmecheresc: „citeşte tot, chiar şi de pe DVD-urile copiate“. Practic, aparatul te îmbie la furtişaguri, câtă vreme poţi să derulezi produse piratate, eventual, filmate în sala de cinema, acolo unde suntem somaţi să îl turnăm pe cel care are o asemenea iniţiativă! Nu cumva e o treabă românească - nicidecum una „nemţească, de dinainte de război“, ceea ce însemna odinioară o ştampilă a calităţii, a lucrului bine făcut?

Şi în trecut am ajutat economia naţională, chiar şi când aveam performanţe economice doar la televizor, timp de două ore, pentru că atât dura programul. În cazul radiocasetofonului „Tehnoton“, produs la Iaşi, am avut numai motive de regrete, care au sporit considerabil când timidele te