PROBLEMA COPIILOR AUTIŞTI – detectorul de minciuni

Au privit un copil autist, au ascultat durerea părinţilor, au citit scrisoarea deschisă şi au empatizat, teatral, cu subiectul. A doua zi, au uitat. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a promis că va da o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii 118/2008 şi includerea terapiei ABA pe lista terapiilor complementare decontate de CNAS. N-a dat nimic. Nici el, nici alţii, care s-au jurat că le pasă de soarta acestor copii. Sunt în deranj prea mare cu alegerile. Merg prin ţară şi vând iluzii. Promit şi mint.

Le-am dat o şansă. Să demonstreze că au coloană vertebrală şi obraz. Să arate, în plină campanie electorală, că-şi ţin promisiunile. Că le pasă de viaţa unor copii în suferinţă. Le-am dat o şansă şi au ratat-o. Campania noastră pentru copiii autişti continuă. Ei? Ei sunt ocupaţi, vin alegerile. Merg prin ţară şi vând iluzii. Promit şi mint.

Oameni de paie. Androizi. Au privit un copil autist, au ascultat durerea mamei lui, au citit scrisoarea deschisă şi au empatizat, teatral, cu subiectul. Facem şi dregem. Cât i-a ţinut? Cred că nu mai mult de zece minute după ce copilul a ieşit pe uşa Cabinetului ministerial spre destinul lui, de handicapat pe viaţă. Ceva i-a scos brusc din starea binecuvântată de om. Un telefon de la partid, şosetele de mătase care strângeau prea tare gamba, lamentările nevestei care voia cizme noi, o migrenă provocată de fulgerătorul gând “patru ani în opoziţie, departe de caşcaval...”. Dumnezeu ştie (şi chiar ştie!) ce poate trece prin capul unui ministru. Sau prin mult prea înaltul cap de prim-ministru... Noi doar bănuiam. Am avut, de la început, presentimentul că ne vor privi în ochi, adânc, şi ne vor minţi. Profund. Dar ne-am făcut datoria până la capăt. Puteau spune că nu ştiu problema copiilor autişti şi că de aceea nu au făcut nimic. I-am inf