Am postat asta pe blog acum aproape două luni, dar, în contextul alegerilor ăstora penibile, nu strică să ne mai amintim cine suntem de fapt… 1 „Românul s-a născut poet”. Niciodată Am postat asta pe blog acum aproape două luni, dar, în contextul alegerilor ăstora penibile, nu strică să ne mai amintim cine suntem de fapt…
1 „Românul s-a născut poet”. Niciodată n-am înţeles de unde vine chestia asta. Avem aşa mulţi poeţi de valoare pe cap de locuitor? Nu mai mulţi decât în alte ţări. Vorbim în versuri pe stradă? Nu! Putem face versuri la comandă? Să fim serioşi! Orice imbecil poate! ”Căţel” rimează cu “purcel”, “te iubesc” cu “te doresc”…
Cei de la Discovery au făcut un experiment La Motoare. Au dat fiecăruia câte o foaie, un pix şi 30 de minute la dispoziţie. Uitaţi ce-a ieşit: “am trăit juma de viaţă/ fără să nutresc speranţă/ deodată-n viaţa mea/ parcă s-a schimbat ceva/ pe când la tv priveam/ şi mai mai că aţipeam/ cea mai tare chestiune/ era la televiziune/ un nume simplu avea/ misterioasă era/ toată ţara o căuta/ era chiar Elodia”.
Ah! Să nu uităm versurile manelelor sau chiar şi majoritatea celor din noua muzică… Aşadar… Busted!!! (Doar dacă nu cumva expresia a fost creată la mişto).
2 ”Românul e mâncău”. Eu nu am ieşit din ţară decât de două ori. Şi atunci aveam o dată 13 ani şi altă dată 15 ani. În Ungaria şi Grecia. (Apropo, sunt decis să recuperez). N-am să uit că atunci când mâncam în vreun restaurant din Budapesta, toţi chelnerii erau sideraţi văzând cantitatea de pâine care se consuma la masa noastră.
În altă ordine de idei, la noi Crăciunul, Revelionul sau Paştele nu înseamnă nimic altceva decât mâncare!!! Cu o săptămână înainte începe măcelul din hipermarketuri şi în ziua respectivă spitalele sunt pline de oameni în toată firea, care se zvârcolesc de durere, cu ochii holbaţi în c
