INCIDENT FERICIT • DE LA CISTERNĂ LA FLAMINGO!
N-am mai ajuns la rezervaţia Selous. Deoarece "locomotiva" a ajuns cu rezervorul la limită într-o gară – Makamako, Macicucu, ceva de genul acesta, oricum un nume de nepronunţat. Aici trebuia să ne aştepte cisterna cu motorina plătită în avans...
21 februarieDar cisterna, nică-ieri. Aveam la dispoziţie numai o oră. Şeful gării îl informează pe dl Vos – "şeful" trenului – că a văzut cisterna mai devreme, dar că probabil a plecat într-un micuţ oraş. Directorul trenului ia un taxi şi începe căutarea... cisternei prin oraş! Nu a fost greu să depisteze cisterna uriaşă cu motorină trasă în faţa unei cârciumi. Şoferul îi spune, impasibil, că are instrucţiuni precise: trebuie să-i plătească motorina, nu în dolari, ci în moneda naţională. Cu toate că motorina era plătită, nu era timp de negocieri, deoarece în două ore băncile se închideau. Dar băncile nu primeau hârtii de 100 de dolari! Începe o alergătură prin tot trenul, pentru ca turiştii care aveau bani cash în hârtii mai mici să-l ajute pe "patron". Se rezolva cam într-o oră, se schimbă banii la bancă, se plăteşte şoferul şi începe alimentarea. În acest timp, linia, datorită întârzierii, este blocată pentru un tren care vine din sens invers. Astfel, gara, plină de copii, vânzători de fructe şi alte personaje exotice, este înconjurată de un gard de sârmă, care nu permite copiilor să intre neînsoţiţi. Şi eu, dar mai ales Alina, mergem de partea cealaltă a gardului, cu toate că este strict interzis, şi dăm copiilor bomboane. Dar nu numai atât. Copiii pur şi simplu voiau să stea în preajma noastră, să râdă, să povestească, să fie întrebaţi. Reuşim să trecem mai mulţi copii dincoace de gard, ca să "socializeze" şi cu alţi turişti. Dar cei mai mici rămân cu feţele lipite de gardul de sârmă privind cu tristeţe la cei care au reuşit să treacă de gard. T
