Pe marginea prapastiei sau drumul spinos de la o criza la alta
Se pune intrebarea daca un stat ajuns la ananghie si cu sabia lui Damocles deasupra capului poate da cumva faliment. Desigur, dar si mai rau e ca, odata deschisa cutia Pandorei, reactia in lant nu mai e de oprit.
Traind cu spaima falimentului, nu numai Islanda se intreaba astazi ce mai e de facut. In timp ce statele bogate sunt hotarate sa stinga focul cu miliarde si paramiliarde din tezaurul ce-l au la dispozitie (700 de miliarde de dolari - SUA, 500 de miliarde de euro - Germania si 400 de miliarde de euro - Franta), Ungaria, Ucraina si Bielorusia au convins Fondul Monetar International (FMI), UE si Banca Centrala Europeana (BCE) sa le acorde de urgenta credite de supravietuire. La coada stau si ceilalti premianti din zilele trecute: Estonia si Letonia, Romania si Bulgaria, pusi acum sub carantina. Agentiile internationale de rating apreciaza bonitatea Rusiei, Ucrainei, Ungariei, Romaniei, Serbiei si a }arilor Baltice ca gasindu-se in cadere libera, iar multe dintre aceste state sunt cotate, in momentul de fata, precum societatile pe actiuni, in care bursa nu mai are incredere.
Lipsa de incredere este intemeiata, falimentul unor economii si monede nationale, previzibil.
In disperarea lor, Banca Centrala a Islandei a ridicat dobanda de imprumut institutional (leitzins) la 18%, Serbia la 17,7%, Banca Nationala a Ungariei la 11,5%. Dobanda astronomica, cu care bancile de mai sus cauta sa salveze ce ar mai putea fi salvat, e extrem de riscanta, putand avea repercusiuni puternice asupra bugetului, afectand indicele de dezvoltare economica si stimuland inflatia si somajul. Mai ales in situatia in care BCE, ca de altfel si sistemul bancilor centrale anglo-americane (FED), ataca exact in directie opusa, scazand leitzinsul la numai 3,5% (Anglia: 3,0%).
Pentru anul viitor se avizeaza
