De câteva zile, în loc să se asprească şi încrânceneze, o dată cu gerul şi criza mondială, bătălia politică dâmboviţeană s-a zaharisit. Dintr-o parte în alta, politicienii nu se mai lovesc cu idei ucigătoare, cu argumente politice de tăria bombei cu napalm, ci cu felii tencuite cu dulceaţă. Micile păruieli de la Pocreaca sau Valea lu’ Câine sunt de familie.
Soţul PSD-ist altoindu-şi nevasta PD-L-istă a stârnit mânia socrului liberal. Păruială de orgolii, astupată în final lângă un grătar stropit cu vin vechi. Oricum, chiar dacă se mai lasă şi cu oase rupte acolo unde se ciocnesc colindătorii electorali, evenimentele şi-au evaporat semnificaţia războinică. Până şi filmul mut de pe vremuri, care angaja într-un bombardament reciproc cu frişcă gardienii publici, midinetele şi femeia de serviciu avea mai multă vitalitate decât maimuţăreala de la noi. Ce s-a petrecut? Minune mare. Curg bezele din toate părţile şi spre toate direcţiile. Pe măsură ce se apropie ziua de duminică, prăznuind electoral prima sfeştanie uninominală, se înmoaie ţurloaiele gladiatorilor, pumnul zvârlit în bărbia adversarului se desface învolt din forma de măciulie şi sfârşeşte în mângâiere drăgăstoasă. L-am auzit pe Tăriceanu lăudând înţelepicunea lui Băsescu în materie de taxă auto (taxa auto e pogonul ăla pe care s-au ciomăgit de vreo doi ani) şi pe Băsescu invitându-l pe Tăriceanu la o ceaşcă de ceai chinezesc în Deal. Să vezi şi să nu crezi! Cele trei mari partide care îşi dispută curcanul electoral pus la rumenit în cuptor dau semne de glicemie sporită. Miere multă şi sarailii înmuiate în siropuri pe toate tarabele politice.
Cineva mi-a băgat pe sub uşă un fel de carte poştală lucioasă, pliată ca o armonică. Desfăcând-o aflu, de pe o faţă, că "tu (adică eu, alegătorul) înainte de toate meriţi adevărul", şi iată adevărul, ilustrat cu poze, pe partea cealaltă. D.A.
