Criza financiara globala, ce da semne de transformare intr-o criza clasica de supraproductie, nu-si are cauza - asa cum se spune deseori - doar pe piata imobiliara americana. Acolo a fost veriga cea mai slaba, care s-a rupt. Lantul cauzelor e insa lung si un lucru e neindoielnic: ca lantul a slabit sub apasarea unor imense acumulari banesti. Pe intreaga planeta.

Dupa criza petrolului, de la inceputul anilor '70, lumea toata incerca sa-si ia avant. Desi zonele de saracie erau intinse, iar o mare parte a populatiei globului isi revenea greu dupa loviturile socului petrolier, numarul bogatilor crestea vizibil. Dovada ca pe planeta intervenisera mari schimbari, ilustrate de o veritabila explozie a bogatiei nu numai in Europa si in America de Nord, ci si in Asia si in America Latina. Si cum numarul de milionari, in multe tari, era un indice de dinamism, capitalismul iesit din criza dadea semne de inviorare. In clasamentele marilor castigatori figurau comercianti, finantisti, industriasi, speculanti de bursa. La capitolul valori sigure au fost adaugati si mastodonti din Japonia: afaceri cu hoteluri de lux, companii de cale ferata, golf, statiuni de schi, constructii si terenuri. Germania si-a consolidat si ea solide si numeroase averi. Normal, in industrie. Elvetia, o tara mica, se mandrea cu un lot impresionant de milionari. Cei mai multi munceau in banci sau in industrie. La fel ca in Franta. Sau ca in Marea Britanie. America Latina intra si ea in competitie. Multi oameni de afaceri latino-americani s-au imbogatit din finante, din mase plastice sau din transport pe mare.

Milionari rasareau peste tot pe planeta. Bani se scoteau din orice: din otel, din petrol, din automobile, din imobiliare, din bauturi. Dar mai ales din banci, din societati de asigurari si din burse. La originea multor patrimonii erau gigantii financiari, noile fabrici, lanturile de magazi