Duminica următoare ar putea deveni o zi specială. Nu faptul votului în sine o poate face aşa. Am mai votat, vom mai vota, buletinul şi urna nu mai sunt ceva care să nască entuziasmul începuturilor.

Ceea ce e chiar bine. Democraţia aşezată presupune mai puţin pasiune adolescentină şi mai degrabă gândire matură.

Dar, în plus faţă de duminicile electorale de până acum, la 30 noiembrie, există o şansă în plus să apropiem mai mult politica de oameni. Sau, dacă vreţi, s-o împiedicăm să se mai îndepărteze de ei, aşa cum s-a petrecut constant în anii din urmă.

Votul uninominal a fost dezbătut în fel şi chip şi n-o să intru acum în detaliile tehnice ale acestei dezbateri care, într-un fel sau altul, are loc şi în alte ţări, aproape la nesfârşit. Dar duminică va fi o zi specială şi vom apropia mai mult politicul de oameni dacă ceva se va schimba în atitudinea celor care aleg şi a celor care vor fi aleşi.

Ceva s-a schimbat deja încă din campania electorală. Uninominal înseamnă să renunţi, ca şi candidat, şi la televizor, şi la adunări măreţe în care nu reuşeşti să distingi bine ochii celor din mulţime. Să vorbeşti cu fiecare om, să asculţi familie cu familie sau sindicat cu sindicat, om de afaceri cu om de afaceri. Să ştii cât de rău arată drumurile din Mizil, cât de greu este să găseşti un loc de muncă, ce probleme cu pădurile sunt la Jugureni, cât durează asfaltarea din Gherghiţa, de ce nu se fac investiţii la Sălciile, care ar fi soluţia pentru a valorifica legumele din Balta Doamnei, cum poate fi apărat Rafovul de revărsările Teleajenului, sau ce ar trebui făcut pentru ca numărul copiilor de romi care merg la şcoală să se apropie de sută la sută.

Vom avea alt tip de parlamentar în măsura în care am reuşit să avem alt tip de candidaţi, care nu mai candidează din fotoliu. În adevăratul uninominal, România