Anul acesta, între 20 şi 23 noiembrie, a avut loc prima ediţie a Tîrgului de Carte de la Viena. După modelul Leipzigului, pe perioada tîrgului s-a desfăşurat în capitala Austriei „Sărbătoarea lecturii“ (17-23 noiembrie) – constînd într-un număr impresionant de lecturi, discuţii cu personalităţi culturale şi literare în jurul cărţii şi al pieţei editoriale. Scriitori de renume internaţional, precum Péter Esterházy, Ilija Trojanow şi Donna Leon, au fost prezenţi cu această ocazie la Viena. Centrul de greutate al tîrgului, şi totodată caracterul său specific, a fost dat de literaturile Europei de Sud-Est. Traducerile în şi din limbile est-europene s-au aflat în prim-plan la Viena, în dauna apariţiilor de ultimă oră, deja prezentate la Frankfurt în luna octombrie. În această privinţă, situaţia literaturilor ungară şi polonă este exemplară, cel puţin în spaţiul german. Traduşi la edituri de renume şi receptaţi foarte bine de presa germană de orice natură, foarte mulţi scriitori din aceste două ţări – atît contemporani, cît şi moderni – au intrat în conştiinţa publicului german, reuşind să treacă de un cerc mai mare sau mai mic de „insideri“. Un salt spectaculos în numărul şi vizibilitatea traducerilor din literaturile maghiară şi polonă s-a înregistrat în Germania după 1999, respectiv 2000 – ani în care aceste ţări au fost invitate de onoare la Tîrgul de la Frankfurt, unde au beneficiat de o prezentare deosebită. Spre deosebire de Germania, Austria este mult mai aproape de Europa de Sud-Est – atît geografic, cît şi cultural. Aici există edituri specializate în traducerea din literaturile sud-est europene – Wieser sau Drava, de exemplu. În anii trecuţi, ambele au publicat cîţiva scriitori români – Florin Lăzărescu şi Dumitru Ţepeneag (Wieser), Dan Lungu (Drava). Deşi au un program editorial variat şi interesant, vizibilitatea lor este, din păcate, doar locală, rest