„The Body of Lies“ (pe ecranele româneşti, „Un ghem de minciuni“) este a patra colaborare a lui Ridley Scott cu Russel Crowe (venind la doi ani după „American Gangster“), a doua colaborare a lui Crowe cu Leonardo DiCaprio (după westernul „The Quick and the Dead“) şi prima întâlnire a lui DiCaprio cu Scott.

Prilejul acestei întâlniri este ecranizarea romanului cu acelaşi nume al jurnalistului-romancier David Ignatius. Cele trei nume mari de pe afiş atârnă greu în balanţa peliculei când vine vorba de calitate. DiCaprio şi Crowe (care s-a îngrăşat peste 20 de kilograme pentru rol) îşi continuă seria performanţelor intense. Cu toate acestea, ecuaţia este dezechilibrată de scenariul însuşi. Construit ca o poveste cu spioni şi terorişti care se petrece - unde altundeva? - în Orientul Mijlociu, conţine prea multe circumvoluţiuni al căror rezultat este că subminează întreaga întreprindere printr-un senzaţionalism prea des neplauzibil. Roger Ferris (DiCaprio) este un agent CIA a cărui misiune este să dea de urma unui terorist pe nume Al Saleem. Din Irak, misiunea îl poartă în Qatar, apoi Iordania, în timp ce şeful său, Ed Hoffman (Crowe), îi urmăreşte paşii via satelit dintr-un birou din Langley. Ca să-şi atingă scopurile, americanii trebuie să coopereze cu şeful serviciilor secrete iordaniene (Mark Strong).

Acţiunea e explozivă şi ritmată, iar lookul creat - de tehnologie video care e în stare să urmărească personajele şi în gaură de şarpe - e cel puţin interesant. Mesajele (politice şi morale) ale filmului nu sunt tocmai noi sub soare: războiul împotriva terorismului se poartă, din birouri, de oameni pentru care realitatea e mediată de tehnologie; războiul e privit cu scepticism şi pentru că, sau mai ales, pentru că toată lumea minte, fiindcă fiecare trebuie să-şi apere propriile mize… Da, şi?

Filmul are premiera mâine la Hollywood Mult