Este un lucru imbucurator - din pacate, si rar - sa stiu ca spectatorii romani vor fi vazut productia despre care vorbesc aici. Datorita lui Emil Boroghina si Festivalului International Shakespeare de anul acesta, Troilus si Cressida al companiei britanice Cheek by Jowl, in regia lui Declan Donnellan si scenografia lui Nick Ormerod, a fost prezent si pe scena romaneasca. Daca te gandesti ca stagiunea londoneza a spectacolului a inceput, la centrul cultural Barbican, abia dupa ce el se jucase in Romania, poti exclama: "Chiar ca am intrat in Europa!".
Cei care ati avut norocul sa va aflati in Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti pe 28 sau/si pe 29 aprilie 2008 inchideti ochii timp de cateva propozitii. Pentru dumneavoastra nu constituie o noutate ca Cheek by Jowl se numara printre companiile teatrale cu buna reputatie din Marea Britanie si din lume. Trupa s-a infiintat in 1981 si se concentreaza mai ales asupra clasicilor, avand o slabiciune anume pentru Shakespeare (dintre cele aproximativ 25 de productii date la iveala, 13 apartin Bardului). In 1990, ziarul The Independent remarca deja influenta unica exercitata de ea asupra teatrului englez. Unul dintre principiile care o guverneaza s-a mentinut: reprezentarea de texte clasice europene cunoscute. Pana acum, s-au montat in premiera zece scrieri de acest gen, printre care Cidul de Corneille si Andromaca de Racine. Au capatat premii nenumarate peste tot in lume, iar in 2001, Donnellan a publicat o carte despre arta interpretativa, Actorul si tinta (aparuta si in Romania).
Cheek by Jowl (se vede, probabil, de la o posta) face parte dintre trupele britanice mai curand text-oriented decat focalizate asupra teatrului... alternativ (citeste corporal). Spre deosebire de Complicite sau Ridiculusmus care, in general, isi scriu scenariile potrivit ideilor pe care doresc sa le exprime, Cheek by Jowl
