Va să zică şeful trebuie să doarmă cu faţa în sus, să-şi ţină şira spinării ruptă, bine lipită de saltea, să i se sudeze. De aia revarsă el acest torent de sforăieli.
M-am resemnat. Voi rămâne treaz până la ziuă...
Pe la două, apar în camera oficială păstrăvii înotând; păstrăvii crescătoriei pe care i-am văzut ieri.
Circulă în bancuri mari, muşcaţi, albicioşi, jupuiţi pe la cozi de pielea lor brună, după "bătaia" din primăvară...
Când ne întoarcem, se întorc şi ei, ca nişte ace magnetice, şi ne petrec îndărăt, curioşi, ca nişte deţinuţi după gratii.
"Crapii unde sunt?" - "Crapii, dincoace. Ei turbură apa, nu le place să-i vezi."
Câinii de pază, doi lupi negri, se zbat în lanţ, lătrând, şi lanţul glisează în sus, în jos, pe sârma lungă, care, sub opintirile lor, se întinde, mai-mai să se rupă.
Pe urmă, mi se face frig.
Afară nu-i frig. în odaie, în mijlocul ei, nu-i frig.
Frigul vine din zidurile astea groase... Patul în care stau culcat e lipit de zid.
E frig pe lângă ziduri. Codri întregi să azvârli în sobă, acest frig va stărui, intact, în temelii.
Fiindcă moartea, trecutul nu le poţi încălzi cu nimic. Războinicii puşi pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetăţile ridicate: Feldioara, Râşnov, Bran, Prejmer... Oştile lui Bathory care au asediat şi cetăţuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piaţă, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care saşii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinţii, scenele paradisiace, apocaliptice, şi acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: nişte păcătoşi stând în cazane cu smoală, graşi, bucălaţi, cu un chef de viaţă flamand, cu nişte târgoveţi cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi.
Acest sanctuar catolic peste care Ref
