în mijlocul lumii
Noapte: o cameră unde doarme timpul
Cauze şi consecvenţe dorm,
totul este unu
întunericul se îndeseşte în învelişul trecătoarei
despre călătorii visate. într-o gară
stă bagajul meu, făcut într-un
timp pierdut. Dorm
în pielea mea. Luciul
doarme în sticla de şampon,
în întunecata oglindă
Feriga în fereastră aminteşte
o pădure; sarea din bucătărie
aminteşte un ocean
Mă întorc spre toţi
cei ce dorm, care ne visează
departe în lume
Piele
împietrire?
Timpul vorbeşte o altă limbă
Văd asta pe cearşafurile noastre,
uzate de şapte ani de somn,
subţiri ca voalul aripilor de libelulă,
la picioarele noastre
Căldura sângelui răspândeşte pielea noastră
moartă
ca praf în cameră,
plutind, aşezându-se în odihnă
în gramofon e un trosnet
ca un vânt solar
Umbre albastre pulsează de timp
în cicatricea umărului
bănuiesc o fosilă:
o scoică sau o aripioară înotătoare
Strălucind ca sarea,
e un clipocit în mâinile mele
Atinge-mă, aşa cum face timpul -
Atinge-mi fruntea, gâtul
unde viaţa crestează,
mai uşor decât acul tocit
care din atingere face muzică
Picătura
Mierla care pune urechea la pământ
ştie asta -
viaţa se desparte numai puţin de moarte
precum parfumul
florii de chimion putând să se deosebească
de cel de cucută
O picătură ajunge
Graniţa violentă
e o nuanţă
lipsită de culoare precum atomii de argint
ai sângelui
