Alegerile de duminica inseamna primul pas spre Palatul Victoria al celui de-al noualea prim-ministru de dupa revolutie. El isi va prelua mandatul intr-o situatie tulbure pentru Romania. Dar cand nu au fost tulburi anii de dupa revolutie? Fiecare prim-ministru de dupa revolutie jaloneaza anii pe care i-a petrecut in fruntea guvernului in modul sau. De la primul premier al Romaniei postrevolutionare, Petre Roman, cei care au trait acele vremuri isi amintesc, poate, puloverul sau rosu. Ce a retinut folclorul urban de la Theodor Stolojan este ca a "nationalizat valuta". Despre Nicolae Vacaroiu sunt putine amintiri, iar Radu Vasile a devenit cu adevarat celebru abia cand, "exilat" de la Palatul Victoria, a plecat cu ficusul pe care si-l adusese de-acasa in brate. Mugur Isarescu va fi tinut minte probabil ca premier bun de vreme ce unii, in aceste momente de criza, se gandesc din nou la el, iar "cornul si laptele" lui Adrian Nastase este, poate, mai cunoscut decat tot ceea ce a facut el in cei patru ani de mandat (nu socotim aici problemele sale personale). In cei 18 ani de dupa revolutie Romania a avut opt premieri (inclusiv actualul sef al Guvernului Calin Popescu-Tariceanu). Dincolo de folclor, prin deciziile pe care le-au luat ei au influentat mersul Romaniei, fie inainte, fie inapoi.
Petre Roman
Liberalizarea preturilor
Petre Roman avea 50 de ani cand, cu binecuvantarea lui Ion Iliescu, a preluat sefia guvernului (imediat dupa executarea dictatorului Nicolae Ceausescu) in guvernul provizoriu, pentru ca sa fie numit din nou premier dupa alegerile din mai 1990.
Cariera de prim-ministru i-a fost curmata la 16 octombrie 1991, odata cu cea de-a treia venire a minerilor in Capitala. Indiferent ce functii a detinut apoi (presedinte al Senatului, ministru de externe, presedinte al PD), stralucirea sa a inceput sa se estompeze odata cu trecerea
