Psihologii ne avertizeaza: feriti-va de barbatii proaspat parasiti de sotii sau iubite. Va vor folosi doar ca pe o "punte" de trecere catre o noua iubire

Maria

"De fapt, nu cred ca tu vei fi urmatoarea relatie importanta din viata mea", spune el ganditor, ca si cum ar fi cugetat indelung la cuvintele care se rostogolesc dureroase si grele in linistea incaperii. Tanara intinsa alaturi de el (sa spunem ca o cheama Maria) ar fi trebuit sa se ridice chiar atunci si sa plece. Trantind manioasa usa sau plangand. Oricum, numai sa plece si sa nu se mai intoarca in veci inapoi. Cand un barbat isi permite sa spuna asa ceva, inseamna ca nu te iubeste cu-adevarat, ci te foloseste doar pe post de sora de caritate, o femeie care sa fie mereu langa el si sa-l tina de mana, in clipele cand singuratatea ii da tarcoale si incepe sa-i macine sufletul. Oricat ai iubi un barbat care iti spune asa ceva, totul se va sfarsi cu suferinta si dezamagire. Insa Maria nu si-a dat seama ca era momentul sa faca un gest decisiv. A ramas intinsa, lipita de el, multumindu-se sa-i raspunda ca vorbele lui o intristeaza. I se stransese inima si simtea un gol in stomac, dar el o tinea la piept cu duiosie, ca pe un copil, iar mangaierea usoara a mainilor lui a alinat-o, stergandu-i pe data din minte asprimea celor rostite. Pe urma au facut dragoste si a fost frumos, la fel de frumos cum fusese de fiecare data, in ultimele trei luni.

Desi nu mai aveau varsta studentiei (Maria mergea pe treizeci de ani), se cunoscusera la o petrecere studenteasca, unde ea aflase de la bun inceput ca Dan fusese parasit cu cateva saptamani in urma de prietena lui, care se indragostise de altcineva si pusese capat, fara remuscari, unei relatii ce durase sase ani. De altfel, tanarul scund si grasut, cu barba si ochi albastri, nu facea nici un secret din faptul ca se simtea teribil de ranit si de umili