"Numarati, mai. Doua, cu unu, cu trei, cu unu. Mai sunt doi pe liste suplimentare. Gata. Noua alegatori pana la ora 11. Poate vin pe seara. Dar nu cred, ca batranii au semnat condica, si ei sunt ai mai disciplinati. Pana nu ne-ati spus ca sunteti de la presa, ne bucuram ca, dupa juma de ceas, ne mai vine un alegator". Cam cu acest gen de replici erau intampinati ziaristii care faceau, spre orele amiezii, "turul sectiilor", prin Timisoara.
Prezente gen 3-4% pana la ora 12 deja nu mai au nici un haz. Macar sa fi fost 0% – era ceva nou si ceva interesant. Daca nu pentru electorat, macar pentru candidati. Dar sunt oare candidatii ingrijorati de absenteism? Ca parlamentar, te simti bine cand stii ca te-au votat cateva scari de bloc? Nu te simti oare ca un "general manager" de companie fara angajati? Nu iti e frica de timpul cand nici rudele nu te vor mai vota?
"Sunt multi candidati pe care i-ar ingrijora o prezenta de peste 50% la urne", spune, intr-un interviu acordat Timpolis, analistul Cristian Parvulescu. Asa o fi. Dar parca si senator sau deputat de colegiu cu 12% prezenta la urne nu suna prea bine. Ai fi tentat sa crezi ca era mai haios inainte de 1989. Venea "electorul", scria mascari pe buletinul de vot. "Va fac, va dreg, fac ceva in constructia socialismului, sunteti niste porci". Presedintii de sectii de vot citeau, se hlizeau, dadeau mai departe securistilor care faceau expertize grafologice. Era distractiv. Acum parca si revoltatii au disparut. Au mai ramas doar dezgustatii, scepticii, cugetatorii pasivi, cei prea selecti, ocupati, importanti ca sa-si ocupe o jumatate de ora, duminica, o data la patru ani, cu datul cu stampila.
Acum se vorbeste despre "votul alb", un fel de fronda intelectuala, care presupune venitul la sectia de votare, intratul in cabina, iesitul si pusul in urna al unui buletin de vot imaculat. Prin aceasta metoda, sp
