Aneta Arvinte, sora reputatului dirijor Constantin Arvinte, s-a alăturat Madrigalului în 1964.

Absolventă a Şcolii Normale, ca şi maestrul Marin Constantin, Aneta Arvinte a fost învăţătoare trei ani. S-a înscris apoi la Conservatorul din Iaşi unde a urmat cursurile doar în anul întâi. Din anul doi s-a transferat la Conservatorul din Bucureşti unde şi-a continuat şi-a finalizat studiile de specialitate. S-a alăturat Corului Madrigal sfătuită de profesorul său de canto. "Madrigalul a pornit dintr-o iniţiativă a maestrului Marin Constantin cu un «mănunchi» de artişti deosebiţi, cu voci excepţionale, cu pregătire muzicală. Au început activitatea într-o sală, la Ateneul Român, apoi au venit la Conservator, în 1963. Când eu am venit în Bucureşti aveam un profesor de canto, Jean Bănescu, solist la Opera Română. Datorită lui sunt la Madrigal. El mi-a spus: «Măi, Aneta, tu ai voce. Corul Madrigal realizează audiţie pentru noi membri. Du-te şi tu». Era în primăvara anului 1964. Am dat audiţie, apoi ei au plecat la Izvorul Mureşului. Iar în noiembrie maestrul Marin m-a văzut pe hol şi mi-a zis: «Aneta, de luni să vii şi tu la repetiţie». Din lunea aceea şi până astăzi am venit la repetiţii şi mi-am petrecut viaţa alături de Madrigal. Eram zece altiste pe atunci, iar Madrigalul avea 38 de membri foarte serioşi, animaţi de dragostea pentru muzică. Eram foarte tineri, foarte veseli, foarte dornici de muncă. Veronica Leca Bojescu era dirijor secund. Repetiţiile le făceam pe partidă şi în ansamblu, piesele erau studiate în profunzime. S-a cântat întotdeauna în original. În momentul în care abordam o piesă ea era tradusă, iar noi aveam caiete speciale în care ne notam" îşi aminteşte cu drag doamna Aneta Arvinte.

PUZZLE. "Seriozitatea şi aprofundarea materialului şi talentul maestrului reuşeau să ne inducă nişte stări extraordinare. Oamenii au fost aleş