S-a tras linie, se negociază dur. Ieri, primii doi competitori, PDL şi PSD, erau preocupaţi să afle care e pe locul întâi. Sursa: Zoltan Lorencz

Aşa că prima mutare importantă a fost anunţată de liberali: vor negocia mai departe şi vor cere totul, în echipă cu partenerii de guvernare, UDMR. O mişcare simplă şi de efect, care împarte parlamentul în trei mari entităţi, de dimensiuni comparabile. Este vorba de PSD-PC, PDL (fiecare cu aproximativ 35% din parlament), respectiv PNL+UDMR (cu ceva mai mult de 27%). Restul sunt reprezentanţii minorităţilor, care se ataşează, tradiţional, coaliţiei guvernamentale. De aici se pleacă.

Pentru toată lumea, liberalii sunt cei mai frecventabili (de aceea, ei joacă cel mai dur, acum de pe platforma comună cu UDMR). În acest moment, PDL e gata să uite că „Patriciu e răul absolut“, tot aşa cum Geoană&Co. pot vorbi cursiv despre valenţele politicilor de dreapta îmbinate armonios cu cele de stânga sau alte aberaţii tipice.

Logica ultimului an politic ar face simplă constituirea majorităţii guvernamentale PSD-PNL. O variantă destul de convenabilă pentru PSD şi de-a dreptul mortală pentru cei din PNL, ai căror votanţi sunt profund antipesedişti (într-o măsură mult mai mare decât sunt anti-Băsescu). După o logică istorică, „împreunarea“ PSD-PDL, prin refacerea FSN-ului, ar fi cea firească. Ar prezenta avantajul unei majorităţi fabuloase, cum numai după Duminica Orbului am întâlnit în România. Dar ar fi o construcţie sinucigaşă pentru toată lumea. Alegătorii PSD sunt total antibăsescieni, tot aşa cum alegătorii PDL sunt majoritar antipesedişti. Sunt incluşi în tabăra celor din urmă şi formatorii de opinie care l-au îmbrăţişat pe Băsescu fără rezerve, pentru că au crezut sincer că acesta chiar reprezintă partea bună a baricadei. Acum, ei au devenit element de presiune. Traian Băsescu şi partidul său nu mai