Într-un interviu acordat pentru evz.ro, politologul Stelian Tănase “strânge” primele concluzii asupra scrutinului de ieri, dezvăluind eternul şi complicatul mecanism al alegerilor româneşti: proiecte puţine înainte, circ mult în timpul şi tensiune polemică după.
EVZ: Cum interpretaţi rezultatele parţiale ale alegerilor de ieri? Se pare că scenariul din 2004, când nimeni n-a pierdut, se repetă.
Stelian Tănase: Cred că avem o barieră de trecut, până să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză asupra efectelor scrutinului. Mă refer la mecanismul de atribuire a mandatelor, unul extrem de complicat, special construit pentru ca partidele, conducerile lor, să păstreze controlul asupra procesului electoral. Opinia mea este că nici măcar nu avem vot uninominal, ci un hibrid conceput de Hrebenciuc în laboratoarele partizane. Aparenţa e uninominală, dar mecanismul de atribuire a mandatelor subminează orice efort real în acest sens. Plus, nu trebuie să uităm de procentele care se vor redistribui.
Avem totuşi un nou sistem de vot, în ciuda hibelor sale evidente. “Povestea alegerilor” rămâne însă mereu aceeaşi: autobuze electorale, mită, primari-gardieni ai secţiilor de votare.
Din păcate, aveţi dreptate. Aş spune chiar că, la aceste alegeri, partidele au fost mai pregătite ca niciodată. Şi vorbesc aici de tot spectrul politic. Parcă niciodată circul electoral n-a fost atât de mare. Pe 30 de noiembrie a fost Crăciunul în România. În al doilea rând, scenariul e mereu acelaşi pentru că nu dispunem de o lege strictă şi clară care să reglementeze procesul electiv. Avem, în schimb, familii. Poliţiştii care ar trebui să rezolve cazurile de mită electorală au familii. Membrii comisiilor din secţiile de vot au familii. De aici, decurg toate interesele. De ce ar “deranja” poliţaiul din comuna x pe cineva care a încălcat legea, ştiind că toate beneficiile sale