O istorie siciliană, "presărată" cu migdale amare şi reţete. Am aflat-o sus, în Cetatea Erice, cu străzile ei înguste, medievale, pavate cu piatră la fel de veche ca şi carele pictate cu scene alegorice (pe care tocmai le-ai admirat într-unul dintre zecile de magazine de antichităţi). Acolo locuieşte Maria Grammatico, patisiera legendară a Siciliei.
INSTITUTUL SAN CARLO
S-a dus vestea dulciurilor pregătite de mâinile Mariei Grammatico până dincolo de Ocean. Se întorc urmaşii sicilienilor emigraţi în America numai ca să guste din bunătăţile dulci pe care le pregăteşte în laboratorul "di pasticceria" din Erice, cetatea din vârf de munte. Patiseria ei a devenit un adevărat obiectiv turistic pentru străini, iar sicilienii..., chiar şi ei străbat toată insula pentru a cumpăra "dolcetti al liquore", "palline all’arancia", "panzarotti", "mostaccioli di Erice"...
Mulţi au aflat gustul prăjiturilor, al biscuiţilor, al dulceţurilor Mariei Grammatico. Puţini însă ştiu povestea ei şi a reţetelor după care le pregăteşte... O poveste care începe în anul 1952, când Maria intră internă la Institutul San Carlo, gestionat atunci de surorile franciscane. Se ştie că în toată Italia, dar mai ales în Sicilia, călugăriţele cunoşteau tot felul de secrete culinare. Şi de la ele avea să "fure" reţetele (mai ales acelea pe care monahiile le păstrau cu mare stricteţe). "Unele dintre dulciuri surorile le pregăteau noaptea, când noi, internele, dormeam. Mă ascundeam şi eram atentă la tot ce făceau. Şi aşa, încet-încet, am aflat reţetele, pe care le-am notat, iar mai târziu, când am plecat de la San Carlo, le-am folosit pentru a-mi deschide laboratorul de patiserie".
"CÂND ERAM LA MĂNĂSTIRE..."
"Cosě erano le monache..." a devenit unul dintre laitmotivele dialogului cu octogenara Maria Grammatico. Creionează, în câteva cuvinte, portretul măicuţelo
