O mica eroare de prezentare: PSD, PD-L si PNL negociaza. Fals. In toate cele trei partide exista doua tendinte contradictorii, cel putin doua optiuni diferite care complica targuiala politica. Unii gandesc strategic pe termen lung, altii exprima interese pe termen scurt, vorbesc sub presiunea unor filiale sau lideri. Cele sase grupari din cele trei partide sunt lesne identificabile dar toate par sa ignore complet faptul ca decizia e la Cotroceni, puterea de viata si de moarte asupra viitorului Guvern sta in mana lui Traian Basescu. Or, seful statului si-a exprimat public dorinta, inainte de alegeri, de a vedea la Palatul Victoria un guvern de dreapta astfel ca, teoretic, optiunile se restrang. Semnalele lansate in aceste zile de PSD par mici diversiuni dar nu e limpede ce finalitate vor avea.
In PD-L exista doua directii: o grupare se vede guvernand cu PSD, fara liberali. Alta grupare, dimpotriva, vrea cu PNL dar fara pesedisti. Cei din prima grupare pretind ca liberalii merita sa stea pe tusa cativa ani, drept razbunare pentru tradarea din aprilie 2007. Tot ei cred ca guvernarea alaturi de PSD va putea fi justificata cumva in vremuri de criza si ca electoratul va accepta in cele din urma o alianta contra naturii.
Cei din a doua grupare cred totusi ca dreapta are o sansa nesperata de a face guvern cu 60% sustinere si ca o alianta cu PSD ar aduce multe deservicii pe termen lung. Mai indrazneti, cativa viseaza chiar la unificarea dreptei imaginata de Valeriu Stoica si spun ca acum ar fi momentul potrivit.
Tot ei argumenteaza ca o alianta cu PSD va dezamagi cumplit nucleul dur al partidului, ca genereaza pierderi pe termen lung si inca ceva: obliga PD-L sa dirijeze preferential fondurile UE catre primarii PSD, rasfatati si sub liberali. Or, forta unui partid sta in administratie. Un PD-L aliat cu PSD ar asigura supravietuirea bazei de puter
