Emilian Marcu Alegerile au trecut, negocierile continua. Lupta pe fata dar si pe sub masa continua sau de fapt de abia a inceput. Dupa o campanie electorala mai mult decat anosta, in care candidatii au fost pe post de ajutor de primari, Romania poate contabiliza numarul de parlamentari pe partide, parlamentari care, cu putine exceptii, sunt tot cei care au fost, chiar daca toata lumea isi dorea, din toata inima, o primenire a clasei politice.
Legislativul, in mare se cunoaste. Executivul, mai tarziu va fi cunoscut. Prevad o repetare a starii dintre 2004-2008, indiferent din cine se va compune guvernul. Presedintele jucator va regreta mereu ca nu poate fi si Prim-ministru.
Romanii care mai mult au mimat mersul la vor din diverse motive au ales, de voie de nevoie, ce s-a nimerit. Raman la parerea ca actuala forma de a vota este cea mai proasta posibila. Un fel de legare de glie. De ce nu au putut romanii sa-si voteze parlamentarii, indiferent unde se aflau pe teritoriul tarii? Se alegea un parlament strict local ca si consilierii locali sau primarii? De ce, daca s-a optat pentru aceasta forma de alegere destul de ciudata, nu s-a procedat la alegeri in turul doi al primilor doi clasati in colegiile unde au candidat? Nu ar fi fost normal si de bun simt sa se aleaga intre cei doi contracandidati din colegiu si nu raspandirea voturilor din alte colegii si ajungerea ca parlamentar a unui care nici nu mai spera la asa pleasca? Atunci care este justetea alegerii in localitatea de domiciliu? Numai asa de amorul artei? Dar parca sunt prea multe intrebari totusi si raspunsul ramane doar vanare de vant. In Romania post-decembrista a inceput, demult, sa se mearga dupa proverbul: canii latra, caravana trece.
Aflati intr-o mini-vacanta atat de asteptata, fara posibilitatea, totusi, de a-si exprima optiunea, romanii s-au gasit, neacademic vorbind, intr
