Mi l-am inchipuit pe Almossino inaintind spre noi, intr-un carucior sofisticat, pentru a ne povesti cite ceva despre enigmele materiei intunecate ce umple universul In fine, un zvon si mai ciudat, lansat de maestrul nostru de ceremonii, Adrian, il punea in centrul atentie pe Almossino. Un sot, de altfel pasnic, care chiar si in perioada sa de glorie, cind functiona ca prim-solist al Operei, facind adesea turnee in strainatate, nu iesise niciodata de sub cuvintul doamnei Ignes, nu calcase, cum se spune, niciodata pe bec, in ciuda faptului ca, fiind un barbat frumos, era asaltat de admiratoare. Ei bine, Almossino interpretase, cindva, in tinerete, rolul regelui din "Macbeth" si fusese lovit de blestemul ce planeaza asupra operei lui Shakespeare. De atunci, cica, ghinionul l-ar fi urmarit pas cu pas. In timpul repetitiilor, trei instrumentisti si-au fracturat mina, iar, la priemera, o piesa de decor s-a prabusit pe scena, astfel ca atit protagonistii, cit si spectatorii au intrat in panica. Dupa caderea cortinei, Almossino, retragindu-se in cabina lui, a facut citeva exercitii de exorcizare, rostind de trei ori "Tatal nostru" si scuipind peste umar propria sa imagine rasfrinta in oglinda. Fiecare reprezentatie se lasa cu cite un accident. Almossino venea la repetitii si spectacole cu frica in sin. Ochii ii luceau ca doua margele negre in orbite, fata i se alungise, iar vocea capatase nuante stranii, aducind la sfirsitul spectacolului publicul in stare de delir. Totusi, ceea ce era inevitabil sa se intimple s-a intimplat. In timp ce interpretul trecea prin sala, o stucatura se desprinse din tavan si ii pica in cap. Almossino se prabusi printre scaune, cu trupul scuturat de convulsii. Toata trupa intra in alerta. Repetitia fu suspendata. Ca si spectacolul, de altfel. Decorurile si recuzita fura depozitate intr-un loc ascuns, de la subsol. O mina rauvoitoare patrunse intr-