Compania „Roger Planchon“, Studio 24 13, 14 noiembrie. Roger Planchon, fondatorul companiei care-i poartă numele, a avut o relaţie specială cu Eugen Ionescu. De altfel, recunoaşte că Eugen Ionescu şi Arthur Adamov au fost prietenii lui cei mai apropiaţi, cultivîndu-i ca prieteni, indiferent la opţiunile lor ideologice, şi pendulînd multă vreme între creaţiile lor. În 1954, Ionescu scria Amedeu sau scapi de el cu greu. Cîţiva ani mai tîrziu, îi oferea spre montare piesa tînărului, pe atunci, regizor, Roger Planchon, şi spectacolul avea să fie apreciat la superlativ de cel care a adus absurdul existenţei pe toate scenele lumii. Mai mult, dramaturgul avea să-i facă regizorului o sugestie inspirată. În montarea de atunci, cuplul Madeleine-Amedeu asculta la radio vechi şansonete franţuzeşti; se pare că lui Ionescu i-a surîs ideea de a introduce în spectacol asemenea cîntece, astfel încît în recenta producţie a Companiei „Roger Planchon“, prezentată şi la Bucureşti, regăsim aceste şansonete, cîntate uneori live de cei trei interpreţi: Collette Dompiétrini, Patrick Séguillon şi Roger Planchon însuşi. Astfel, spectacolul, chiar respectînd fidelitatea textului ionescian, capătă prin inserarea şansonetelor o notă nostalgic-optimistă, cu flash-uri-amintiri de pe vremea cînd cei doi eroi ai poveştii se iubeau. Piesa are o tentă tragică prin subiect – accentuată de regizor – şi prin proiecţiile cu scene domestice groteşti; or, cîntecele, parcurgînd secvenţe din copilărie, din adolescenţă şi din prima tinereţe, duc într-o altă zonă a ludicului: comic, cald şi inocent – ca o rupere a cotidianului devenit, în ani, lugubru, trist, pastişat. Deşi s-au scris mii de piese pe tema cuplului, Roger Planchon consideră că Amedeu sau scapi de el cu greu e una cu totul specială, fiindcă substratul ei psihologic e surprins cu mult lirism, unghiul din care dramaturgul scrie fiind unul