La ce serveste poezia in vremuri de criza? se vor fi intrebat unii, parafrazindu-l pe Hölderlin. Chiar la asta, la crearea acestei solidaritati intre scriitori si public, la instituirea unei comuniuni spirituale, dincolo de cotidian si de conjunctura. Cind dl Emil Stratan mi-a vorbit prima data de organizarea unui festival de poezie la Iasi, am fost sceptic, in primul rind cind mi-a dat datele la care el va avea loc. "Cum, simbata, duminica si luni? Pe 29, 30 noiembrie si pe 1 decembrie? Dar sint alegerile, e ziua nationala, studentii vor fi plecati din Iasi, riscam ca sala sa fie goala". "Nu, mi-a rapuns dl Stratan, va fi lume, lume multa, o sa vedeti". Sceptic, apoi, cind am citit lista invitatilor: "Vor veni toti? De la Bucuresti, Cluj, de la Timisoara si de la Arad? Toti poetii, toti membrii juriului, toti artistii pe care i-ati invitat? Nu cred". "Vor veni toti, va asigur, mi-au confirmat". "Si cine plateste? Hotelul, masa, premiile? De unde atitia bani?". "Vor fi sponsori, sint eu, nu va faceti griji". Nu numai ca nu trebuia sa fiu sceptic, dar ceea ce s-a intimplat in Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iasi a depasit toate asteptarile mele. Au venit practic toti invitatii. Si ce nume! Mari poeti, alaturi de ei sperante certe ale poeziei romanesti contemporane, la care s-au adaugat muzicieni, actori, pictori. O sala plina, receptiva, vibrind permanent, aplaudind frenetic. O atmosfera de zile mari, o convivialitate reconfortanta, o organizare fara cusur. In editia de luni a ziarului nostru, Valeriu Gherghel a scris un excelent articol despre ceea ce Emil Stratan a numit, inspirat, "Prima petrecere cu poezie, prieteni si trufe de ciocolata". Asistase doar la manifestarile din seara de duminica, de ajuns ca sa afirme ca e vorba de cea mai importanta manifestare culturala petrecuta la Iasi in ultimii 20 de ani. Poate ca e exagerat, poate ca s-a lasat dus de