Ma refer la rezultatele sondajelor prezentate in seara de 30 noiembrie – asa-zisele exit-poll. Ele au prezentat o victorie clara a Aliantei PSD±PC, in timp ce rezultatele finale au aratat ca avantajul final al acesteia era mai mic de un procent, iar daca ne referim la numarul de mandate castigate, castigatorul alegerilor a fost PD-L. Momentul maximei emotii a fost in dimineata de 1 decembrie, cand primele rezultate partiale comunicate de BEC situau PD-L pe primul loc. Atunci s-au rostit vorbe grele – manipulare, lipsa de profesionalism si multe altele. S-a mers pana la propunerea interzicerii publicarii, in viitor, a acestui tip de estimari. Acum, cand toata lumea este preocupata de alcatuirea viitorului guvern, avem prilejul sa analizam lucrurile la rece.
Sa incepem prin a ne reaminti cifrele:
Prima constatare este ca ierarhia primelor sase partide a fost corect indicata, ca si lista celor care au depasit pragul electoral. O sa-mi spuneti ca aceste informatii erau previzibile, dar voi aminti ca ele devenisera banale tocmai datorita sondajelor (celor preelectorale) si ca ultimele alegeri (europarlamentare si locale) consacrasera o alta ierarhie.
In ceea ce priveste diferenta dintre primele clasate, exista o deosebire semnificativa intre cea estimata de exit-poll-uri (intre 5 si 6 procente) si cvasiegalitatea constatata dupa numararea voturilor. Daca insa calculam diferentele dintre cifrele inregistrate de fiecare partid, constatam ca in general ele nu depasesc 3%.
Amploarea erorii este insa superioara abaterilor statistice calculate dupa volumele esantioanelor (in jur de 1%) si anuntate de catre institutele de sondaje. Aici avem o problema. Problema este cu atat mai mare cu cat erorile respective au avut in toate cele patru cazuri (doua sondaje x doua camere) acelasi sens: in plus pentru PSD±PC, in minus pentru PD-L, lucru destu
