Potrivit datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Constanţa, trendul prezenţei la vot, din 1996 până în 2008, este descendent.
Câştigarea dreptului la vot liber, direct şi secret, după Revoluţia din 1989, a implicat şi câştigarea dreptului la liberă exprimare, îngrădit decenii la rând. Cetăţenii au avut de optat, în cei 18 ani de la Revoluţie, între a merge la vot şi a-şi alege viitorii parlamentari sau a lăsa o minoritate restrânsă a cetăţenilor să decidă asupra viitorului lor.
Avântul cetăţenilor cu drept de vot de a-şi exercita dreptul constituţional nu a durat prea mult. Din 1990, de la primele alegeri libere, trendul prezenţei alegătorilor la vot a fost descendent. Credibilitatea scăzută în instituţiile statului, în politicieni, în mod special, i-a determinat pe cei care pot decide viitorii conducători ai ţării să aleagă neparticiparea la vot drept singura modalitate de revoltă împotriva clasei politice aflate la guvernare,.
Potrivit datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Constanţa, aflată sub conducerea directorului Enache Buşu, cea mai mare prezenţă la vot, la alegerile parlamentare, a fost în 1996, când 75,09% dintre alegători s-au prezentat la urne. În 2000, din 583.689 de alegători aflaţi pe listele permanente, doar 403.676 au mers la vot, ceea ce reprezintă 69,19% din populaţie. La alegerile din 2004, din 617.315 de alegători cu drept de vot, şi-au exercitat dreptul doar 393.049 de cetăţeni, practic doar 63,67%.
În 2008, prezenţa la vot a scăzut dramatic cu 20 de procente, ajungând la 43,86%. Practic, din 633.059 alegători care au avut dreptul de a vota în acest scrutin, doar 277.690 de locuitori ai judeţului de la malul mării au decis că stă în puterea lor să-i aleagă pe viitorii parlamentari.
Dat fiind trendul descendent al prezenţei la vot al locuitorilor de la malul mării şi dezinteresul e
