Minerii povestesc infernul prin care sunt nevoiţi să treacă de fiecare dată când se produce o explozie în subteran. Ortacii spun că nu au fost forţaţi să coboare după colegii rămaşi în urmă pe 15 noiembrie, când au murit 12 dintre aceştia. Salvatorii minieri din Valea Jiului care au reuşit să scape cu viaţă din tragicele evenimente înregistrate în ziua de 15 noiembrie la Exploatarea Minieră Petrila au refăcut filmul unei intervenţii care avea să le fie fatală unora dintre colegii lor.
După ce s-a dat alarma de avarie la mină, salvatorii s-au dus imediat la posturi pentru a coborî la explozie. Minerii prinşi de bubuitură nu sunt consideraţi morţi şi în aproape toate cazurile se găsesc răniţi care nu pot fi lăsaţi în adânc.
„Nimeni nu ne-a silit să coborâm în subteran. Ăsta este rolul nostru, al salvatorilor, să intrăm pentru a încerca să-i salvăm pe cei care ar mai putea fi în viaţă sau să-i aducem la suprafaţă pe cei care şi-au pierdut viaţa”, spune unul dintre salvatorii prinşi de a doua explozie, Petrică Leonte.
„Eu am intrat cu prima echipă şi totul s-a făcut pe bază de voluntariat. Nu oricine are curajul să ia un mort în braţe, aşa că poţi refuza”, povesteşte un alt salvator, Marius Ionică.
„Am intrat şi la Anina, s-a uitat?”
Unul dintre cei acuzaţi că ar fi luat în subteran salvatorii, pentru a-şi salva fratele, este Sorin Holinger. Inginer-şef al Compartimentului Sănătate şi Securitate în Muncă, dar şi salvator, acesta spune: „S-a aruncat cu pietre în mine, dar s-a uitat că şi la mina Anina am intrat imediat în subteran, iar acolo, condiţiile de salvare au fost mult mai periculoase”.
Cele două explozii de metan de la EM Petrila au secerat 13 mineri şi salvatori, iar alţi 16 au fost răniţi.