DVD-ul cu producţia “Actorul şi sălbaticii” se vinde împreună cu ziarul „Adevărul”, la preţul de 9,99 lei. S-a spus că este cel mai important rol pe care l-a făcut Toma. Poate şi pentru că filmul este un omagiu adus unui alt mare actor de comedie, Constantin Tănase. O distribuţie grandioasă îi aduce împreună pe Margareta Pogonat (Elvira Caratase), Mircea Albulescu (Ionel Fridman), Mircea Diaconu (comisarul Radu Toma) şi Marin Moraru (Vasile), personajele care gravitează în jurul artistului Costache Caratase, într-un fel de râsul-plânsul care ascunde, pe de o parte, capacitatea actorului de a se descotorosi de creditori, duşmani, invidii, pe de altă parte, dragostea şi grija celor apropiaţi pentru soarta lui Caratase.
Caratase este actorul iubit de public, urât de artiştii mediocri, râvnit de femei – are o mulţime de amante – pentru generozitatea sa sufletească şi nu numai, ocrotit de Carol al II-lea, dar mai ales de fiică, soţie, prietenul şi textierul său, Fridman şi, nu în ultimul rând, de Vasile, servitorul casei. Motivul? Toţi aceştia îl iubesc şi îi tolerează capriciile, intuind în el un artist de geniu.
„Nu uitaţi să râdeţi, nu uitaţi să fiţi oameni!“
De la comedie la tragedie şi invers e drumul pe care se deplasează eroii din “Actorul şi sălbaticii”. De pildă, savuroasele dialoguri dintre Caratase şi Vasile: “Monseur (n.r. – pronunţie fonetică) e servit!”, declară, cu un aer superior, servitorul. “Of, de câte ori nu ţi-am spus, Vasilică taică: monsieur (n.r. – pronunţie corectă)”, remarcă, părinteşte, artistul.
“Monseur scrie, monseur zice! Ce umbli cu cioara vopsită?! Iar ai tras din ţâgare?”, o întoarce în favoarea sa, ca la Ploieşti, Vasile. “Dar de unde, Vasile? Eu şi ţigara?!”, se miră, ingenuu, Caratase… Şi până la secvenţele tragice, precum uciderea lui Fridman de către legionari, momentul inte
