“O cotitură istorică” – i-a plăcut lui Gorbaciov să-şi intituleze convorbirile avute cu Bush la Malta la 2-3 decembrie 1989. I-a simţit primul hop în ziua următoare, la întrevederea obţinută prin şantaj de Ceauşescu. Stenograme, mărturii, articole din presa vremii, rapoarte declasificate ale serviciilor speciale alcătuiesc uriaşul puzzle al lui decembrie ’89. În finalul “războiului rece”, sfârşitul comunismului şi haosul tranziţiei Europei de Est, Ceauşescu a fost piesă centrală.
AGENDA LUI GORBACIOV
În 1993, la Paris, Gorbaciov a publicat o parte din interviurile şi stenogramele întâlnirilor sale sub incitantul titlu “Avant-memoires” (botezate şi mai comercial, în traducerea editurii Nemira, “Memorii”).
“Nu există reformatori fericiţi...” oftează în prefaţa lor ţarul ce pierduse coroana imperiului destrămat. În decembrie 1989, în pofida aglomeraţiei din agenda sa, fusese, fără îndoială, fericit. Gorbaciov schimbă istoria – titrau marile agenţii de presă ale lumii urmărindu-i programul. La 25-26 noiembrie convorbise cu Mitterand, în calitate de reprezentant al Vestului bătrânului continent. În prima zi a lui decembrie – altă întâlnire istorică: la Vatican, cu Papa Ioan Paul al II-lea. De-aici, direcţia Malta. Două zile (2-3 decembrie), la bordul vasului sovietic Maxim Gorki răspunde invitaţiei preşedintelui american George Bush de-a convorbi. Cu viteză maximă zboară apoi către Moscova căci la 4 decembrie a programat întâlnirea Tratatului de la Varşovia. În aceeaşi zi, are o lungă convorbire cu Ceauşescu iar a doua zi cu noul lider bulgar Petar Mladenov. Mândru probabil de reprezentantul noii galerii de reformatori (bulgarul fiindu-i coleg de studenţie la Moscova),Gorbaciov şi-a publicat în “Avant-memorii” convorbirea cu Mladenov. Discuţia cu Ceauşescu o trece însă sub tăcere.
ÎNTRE VOCEA AMERICII ŞI SCĂNTEIA
Din lectura comunicat