Meciul de pe Stanford Bridge a reprezentat in mare masura ultima reprezentatie in fotbalul mare a echipei ce uimit Europa la prima participare in Liga Campionilor.
Unul din motoarele clujenilor de la mijlocul terenului, Eugen Trica, a parasit deja echipa din Gruia, semnand cu Anorthosis Famagusta. Un alt jucator vital pentru Trombetta, Sebastian Dubarbier, este pe picior de plecare, Juventus sau Atletico Madrid fiind gata sa-l inregimenteze.
Daca dam crezare macar in parte zvonurilor de pe piata internationala a transferurilor, nici Culio sau Pereira nu mai fac multi purici la Cluj, dezintegrand practic cea mai frumoasa echipa din cei 101 ani de istorie ai CFR-ului.
Patronul Paszkany, cu toata potenta lui financiara, nu se poate opune unui lucru firesc. Jucatorii lui, anonimii Americii de Sud veniti in Romania in cautarea gloriei, isi doresc sa evolueze la cluburile importante ale continentului. Daca le-ar refuza aceasta oportunitate, Paszkany s-ar putea trezi cu o echipa de vedete plictisite si fara chef de joc, dupa modelul patentat de Gigi Becali la Steaua.
Ce ramane dupa "CFR Cluj in Liga Campionilor"? Ramane o arena moderna in inima Romaniei, care probabil nu ar fi fost construita daca nu patronul nu era obligat de rezultatele echipei. Ramane jocul dezinvolt practicat de o echipa romaneasca in confruntarea cu gigantii Europei. Ramane respectul pe care l-au castigat "nebunii din Carpati" jucand simplu, deschis, frumos, uimind lumea fotbalistica. Pana la urmatoarea reprzentatie, daca ea va mai veni, ne ramane o noapte de vis pe Stadio Olimpico din Roma.
Multumim CFR Cluj.
Meciul de pe Stanford Bridge a reprezentat in mare masura ultima reprezentatie in fotbalul mare a echipei ce uimit Europa la prima participare in Liga Campionilor.
Unul din motoarele clujenilor de la mijlocu
