A răspunde la o asemenea întrebare înseamnă a reuşi să traduci rezultatul votului din 30 noiembrie. Dar, cum s-o faci când mai mult de jumătate dintre români nu au votat, iar din ce a rămas, circa 40 la sută, o treime, ceea ce în termeni reali înseamnă vreo 13 procente, a votat candidaţi de stânga, altă treime s-a pronunţat pentru candidaţii unui partid declarat de dreapta (PD-L), iar mai puţin de 8% au optat pentru cei propuşi de liberali. Cu alte cuvinte, nu doar că avem destul de puţine voci care să fi spus ceva prin votul lor, ci şi o mare ambiguitate în mesaj. Ce înseamnă, spre exemplu, votul dat unui candidat PSD? Văd că liderii acestui partid care negociază acum intrarea la guvernare alături de PD-L vorbesc întruna de un mandat pe care l-au primit din partea alegătorilor şi că acesta s-ar traduce, în esenţă, prin nevoia unor politici de stânga. Pensii mai mari, asistenţă socială, locuri de muncă asigurate şi altele din această categorie. Dar numai eu ştiu trei persoane care au votat candidaţi PSD nu pentru ce promitea acest partid în campanie, ci pentru simplul fapt că le-au plăcut mai mult decât de contracandidaţii lor. Şi vorbesc de trei persoane care numai de stânga nu se pot numi, votând până acum doar cu dreapta. Şi, sunt convins, s-a întâmplat şi viceversa. Au fost destui care au votat cu PNL, nu pentru cota unică, pentru a lua un exemplu de măsură de dreapta, susţinută fără rezerve de acest partid, ci pentru că sub guvernarea liberalilor li s-au mărit foarte mult pensiile. Vor ei, de fapt, votând cu candidaţi ai PNL, un nou guvern de dreapta? Sau poate fi interpretat un asemenea vot drept un gir acordat unei alianţe PNL-PSD, pe ideea că majorarea pensiilor din ultimul an s-a realizat ca urmare a unei înţelegeri dintre cele două partide? Sau altă nedumerire.

S-a votat mai degrabă pentru trecut, pentru ceea ce „ni s-a dat“, sau mai mult cu gândul la