Vladimir Tismăneanu: " O carte care trebuie salutată drept un eveniment intelectual şi moral este volumul al treilea din „Explorări în comunismul românesc“ (Polirom, 2008). "

Autorii sunt trei remarcabili universitari: Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir. Temele abordate, ca şi în volumele precedente (unde era coautor şi Ion Manolescu), sunt diverse şi incitante. Pentru cei trei cercetători, comunismul românesc a fost un fenomen cu multiple faţete şi implicaţii, atingând zonele politicii înalte ca şi pe cele ale vieţii cotidiene. Asemenea unor Sheila Fitzpatrick şi Orlando Figes, cei trei văd reverberaţiile acţiunilor partidului-stat deopotrivă în planul social şi în cel al subiectivităţii. Este astfel limpede că „partidul era în toate“ (spre a relua un obsedant vers de G. Lesnea).

Acum, când unii cred că pot pune în chestiune, fără vreo bază documentară reală, abordarea însăşi a Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale, „Explorările“ reafirmă concluziile Raportului: regimul a fost structural ilegitim şi criminal. O lipsă de legitimitate care s-a tradus în ritualuri de imbecilizare colectivă, de la „Cântarea României“ la „Cenaclul Flacăra al tineretului revoluţionar“. În locul statului de drept (Rechtsstaat), ceea ce a existat în România a fost opusul legalităţii veritabile, deci ceea ce se cheamă Unrechtsstaat. Partidul a dictat fără contenire ce se putea scrie şi ceea ce era interzis. Tot partidul era cel care dirija acţiunile punitive ale Securităţii împotriva oricărei manifestări de autonomie. Ioan Stanomir este unul dintre cei mai fini analişti ai ideologiei care a inspirat acel sistem, întemeiat pe uzurparea simbolurilor naţionale şi manipularea lor neobrăzată. La rândul său, Paul Cernat studiază cu minuţie ascensiunea unui Aurelian Bondrea ca „sociolog al culturii“, în fapt un personaj nefast şi ignar, despre care Andrei