Mei locuieşte singură într-un apartament cu două camere de la periferia Beijing-ului. Are un salariu decent, îşi plăteşte chiria şi impozitele la timp, citeşte, îi place să meargă cu prietenii la karaoke şi să călătorească. A divorţat în urmă cu doi ani, deşi familia ei s-a împotrivit foarte tare. Mi-a povestit ce frumos a început povestea ei de dragoste, cît de repede s-a schimbat totul şi cît de greu i-a fost să-şi ducă la capăt hotărîrea de a se despărţi de un om pe care nu-l mai recunoştea. Părinţii ei au 70 de ani şi s-au cunoscut în ziua nunţii. Sînt împreună şi acum, deşi - spune Mei - sînt ca doi străini. Nu au fost de acord ca ea să divorţeze, i-au reproşat ceea ce chinezii numesc diu mianzi - că îi face de ruşine - o chestiune extrem de importantă pentru ei şi pentru care, în unele cazuri, nu se dau înapoi de la violenţă. Ba chiar au încetat să-i mai vorbească în ziua în care ea a luat această decizie, iar lui Mei i-au trebuit cîţiva ani buni ca să se poată reapropia de ei. Vecinele în vîrstă şi care făceau parte dintr-un soi de comitet de partid de bloc începuseră s-o viziteze des sub diverse pretexte, doar pentru a-i reaminti că a luat o hotărîre neinspirată, că, fireşte, e cazul să se răzgîndească şi că nu aşa s-a clădit marea societate chineză.

Bunica lui Mei are 90 de ani, părul uşor grizonant, nici un rid pe faţă, dantura perfectă şi un tonus excelent. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5, iese în faţa blocului şi dansează cu evantaiul sau face tai chi alături de ceilalţi vecini. Din cînd în cînd, mai pierde cîte o noapte în faţa televizorului urmărind meciurile de tenis de masă sau badminton. Bunica lui Mei ne-a invitat într-o după-amiază la ceai. Cînd am ajuns, tocmai terminase de gătit şi se aşezase pe fotoliu, în sufragerie, ca să urmărească ştirile sportive la televizor. Am făcut cunoştinţă şi am întins mîna să o salut. A făcut doi pa