Carevasăzică, PSD vrea cu PD-L, la guvernare. Printr-o scenetă frumos aranjată, social-democraţii s-au jucat de-a democraţia şi au votat cu cine vor să împartă puterea. Sînt convins că ideea a fost a lui Mircea Geoană. Şi, ca de obicei, ideea lui Mircea Geoană s-a dovedit extrem de neinspirată pentru el însuşi. Miron Mitrea şi ai lui – baroniada locului, scuzaţi interludiul, n-am putut să mă abţin – au decis altceva decît a vrut şeful partidului. Au decis chiar şi altceva decît a vrut „părintele spiritual“ al PSD, Ion Iliescu. Ideea de a merge alături de PNL părea, măcar, firească, în contextul ajutorului pe care PSD l-a furnizat liberalilor în a conduce ţara cu un guvern minoritar. Însă, vezi Doamne, liderii din teritoriu s-au supărat că liberalii i-au atacat prin campanie. Ce să-ţi spun, ca şi cum pedeliştii i-au mîngîiat pe creştet şi i-au alintat... Adevăratul motiv pentru care baza partidului, oamenii din teritoriu, vor cu PD-L este că vor bani de la buget şi, de asemenea, intuiesc – exact, după părerea mea – că Băsescu va numi un premier PD-L, invocînd numărul în plus de mandate al acestora. Apar însă o serie de probleme şi de piedici în calea dorinţei PSD-ului. În primul rînd, PD-L şi-a exprimat prima opţiune, şi aceea este PNL. În al doilea rînd, chiar dacă PD-L ar dori să se răzgîndească, nu îl va lăsa Traian Băsescu, conştient că o alianţă PD-L-PSD îi va crea o imagine extrem de proastă şi de nefavorabilă în contextul alegerilor prezidenţiale de anul viitor. În al treilea rînd, PSD vrea să scoată UDMR din cadrul guvernării, însă PD-L este împins de popularii europeni să îi ţină pe maghiari în jocul puterii. Probleme creează ipoteza unui guvern PD-L-PSD şi pentru democrat-liberali şi Traian Băsescu. În cazul materializării unei asemenea ipoteze, alegătorii PD-L se vor întreba, pe bună dreptate, care a fost sensul sloganului „Ei cu ei, noi cu voi“ şi