De multe ori, agonia altora mai degraba ne bucura, decit ne intristeaza. Participind la spectacol, nu realizam ca de fapt participam la o repetitie a propriului nostru sfirsit. Nici sfirsitul nostru nu va fi altfel. Titlul cartii d-lui Constantin Romanescu, dupa cum marturiseste insusi autorul, isi trage seva dintr-o sintagma a lui poetului Adi Cusin, cel care cu putin timp inainte de a fi plecat dintre noi a facut un scurt popas in Tara Soarelui Rasare, pentru a presara un fir subtire din cenusa proprilor ginduri peste paginile cartii lui Lao Tzi, murmurind in gind citeva versuri inchinate Marelui Tao: "Tao este vesnicia iar pamintul este devenirea permanenta.../ Urmind exemplul lui Tao, inteleptul se retrage/ Si din aceasta cauza invinge./Nu-si apara viata; de aceea nu-si pierde viata./ Pentru ca inteleptul actioneaza dezinteresat, /Totul se implineste". "Stii, a zis el intilnindu-l pe strada pe profesor, acolo exista un foisor acoperit de liane, inaltat anume pentru a asculta ploaia ce cade in ropote usoare pe acoperis...". "Unde?" a intrebat profesorul. "In Cartea despre Tao Te Ching", a raspuns distrat poetul si a adaugat: "Abandoneaza cautarea si vei fi eliberat de toate grijile./ Caci prin ce difera desigur de poate?/ Sau prin ce e diferit binele de rau?/ Toate astea sint iluzorii si ne impiedica sa avem spiritul liber". "Cum as putea sa abandonez cautarea, odata ce ea imi releva modul in care se misca particulele infime ale constiintei umane?". "Alege contemplatia". "Contemplatia nu-i oare cautare?", a replicat profesorul, mingindu-si barbia proaspat rasa. "Pentru a gasi raspunsul - spuse poetul - trebui mai intii sa contempli intrebarea...". Si, dupa o clipa de tacere, Adi Cusin murmura ca pentru sine: "Intrebarile noastre sint asemenea unui stol de pasari ce vin din necunoscut, iar raspunsurile un alt stol ce se indreapta tot acolo. Contempla-le miscarea si