Muncim pentru noi sau pentru alţii? Pentru bani sau din pasiune? Pentru familia noastră sau pentru compania care ne-a angajat? Legătura între atitudinea pe care o avem faţă de muncă şi bunăstarea generală este mult mai puternică decât credem: angajamentul faţă de muncă face să crească Produsul Intern Brut. Entuziasmul angajaţilor poate fi principalul motor de crestere economică

Jurnalul foto

Concluzia sociologilor, în urma studiilor realizate, este că economia merge bine acolo unde oamenii nu muncesc doar pentru salariu. Când se adaugă pasiune, ataşament faţă de locul de muncă, dorinţa fiecăruia de a aduce beneficii companiei pentru care lucrează sau societăţii din care fac parte, rezultatele sunt mai bune pentru toţi. Adică atunci când angajamentul fiecăruia faţă de muncă şi faţă de organizaţia din care face parte este ridicat, creşte atât profitul companiei, cât şi Produsul Intern Brut al ţării. Asta înseamnă că ar trebui să crească direct proporţional şi veniturile angajaţilor, ducând la o creştere a nivelului de trai.

REVERSUL EPOCII DE AUR

Din studiul lansat ieri de Fundaţia Soros, “Atitudini faţă de muncă în România”, reiese că ţara noastră se află la coada clasamentului din acest punct de vedere, pe primele locuri situându-se Danemarca, Japonia şi Israel.

Heirupismul, stahanovismul, versurile proletcultiste şi de încurajare a voluntariatului şi a sacrificiului de sine în folosul comunităţii revin în actualitate. Studiile cele mai recente demonstrează că acelaşi principiu funcţionează perfect şi în ţările cu economie de piaţă, numai că este prezentat într-o altă lumină. Iar dacă nivelul de salarizare creşte direct proporţional cu producţia, satisfacţiile sunt de ambele părţi. Studiul Fundaţiei Soros arată însă că în acest moment forţa de muncă din România este îndreptată cu predilecţie către satisfacţii individuale imedi