Sunt tot mai multe voci care decreteaza fie criza poeziei, fie criza receptarii poeziei, ceea ce pana la urma mi se pare a fi acelasi lucru. Pe ce se bazeaza opiniile destul de transant formulate nu se stie prea bine, mai ales ca in ambele cazuri se invoca publicul. Sigur, se pot aduce in discutie argumente cum ar fi tirajul cartilor de poezie, raspunsurile la chestionare, dar cele mai multe opinii se bazeaza doar pe o anume precepere a fenomenului. Din acest punct de vedere, un festival de poezie ar fi fost sortit din start esecului. Ceea ce s-a petrecut la Iasi infirma categoric scepticismul programatic in privinta poeziei: ea exista si are si public.
Opt autori consacrati, repere ale poeziei romanesti de azi, si noua tineri cu voci distincte, depasind stadiul de promisiuni, au citit pe scena Aulei Bibilotecii Universitare din Iasi, la Festivalul de Poezie. Sunt poeti din generatii diferite, cu limbaje si universuri poetice diferite, cu atitudini diferite fata de public si fata de rosturile poeziei.
Dincolo de toate acestea, ceea ce conteaza este Poezia. Iar ea a contat pentru publicul care a umplut sala seara de seara, un public admirabil. Poetii au fost unanimi in a declara ca unda transmisa de sala a fost extraordinara, ajutandu-i sa treaca peste emotiile scenei, peste prejudecatile pe care le aveau privind lecturile in public. Venit ceva mai tarziu la Iasi, Alex. Stefanescu era speriat, in a doua zi de festival, ca, daca se va da pauza inaintea lecturilor propriu-zise, "o sa plece mai toata lumea". Nu a plecat mai nimeni, publicul iesean a receptat si jazzul lui Mircea Tiberian si Liviu Butoi, si Ultima iubire a lui Sebastian cu Rodica Mandache si Marius Manole, si muzica lui Augustin Fratila, si minishowul tanarului Vasile Leac, si gravitatea rostirii Ileanei Malancioiu. Publicul a fost prezent in numar mare si la lansarile de carte de la
