Surprins de câte lucruri s-au schimbat în România după ultima sa vizită de acum cinci ani, regizorul Emir Kusturica ne-a vorbit despre Kosovo, despre cinematografia românească, despre viaţă, supravieţuire, victimizare, dar şi despre cartea pe care o scrie şi al cărui personaj principal este.
Eram pregătit să mor pentru filmele mele!Jurnalul Naţional: Când credeţi că o să mai câştige un film est-european un Palme d’Or, aşa cum s-a întamplat cu filmul lui Cristian Mungiu?
Emir Kusturica: Festivalul de Film de la Cannes primeşte întotdeauna filme bune. Nu sunt toate de aceeaşi intensitate, însă există valuri care vin cu întreruperi istorice. Poate că România va veni la Cannes din nou peste 30 de ani sau poate chiar mâine. Depinde doar de intensitatea valului pe care îl produci.
Credeţi că filmele de la Hollywood pot avea succes cu poveşti din Europa de Est?
De ce nu?! Îmi place idea pe care cinematografia românească o îmbrăţişează, în special cea a filmului lui Nemescu, "California Dreaming", pe care-l ador, deoarece cred că acest mod de creaţie, care reflectă evenimentele din trecutul apropiat, întăreşte viziunea asupra lumii şi te face mult mai puternic în viitor. Dacă urmezi tradiţia şi o aliniezi cu societatea, ai o şansă mult mai bună de a supravieţui şi de a obţine aceeaşi poveste.
V-ar tenta sa regizaţi un film care să-l aibă ca personaj principal pe Slobodan Miloşevici?
Da, e o idee, dar m-ar tenta mai degrabă să realizez un film despre soţia sa. Ea este elementul dramatic cel mai important din viaţa lui Miloşevici.
Ce înseamnă pentru dvs. declaraţia de independenţă a Kosovo şi mai ales recunoaşterea ei de către marile puteri ale lumii?
Este o crimă pe care, de obicei, marile puteri o comit. Cu cât provoacă mai mult rău unei naţiuni, cu atât merg împotriva istoriei culturale a popor
