Ti-ai putea imagina o competitie fara orgoliu? Ba mai mult, ai putea crede ca scriitorii - atunci cand se intalnesc - nu sufera din strafundul sensibilitatii lor de un complex de superioritate? Nici macar de o minima si de bun-simt mizantropie? Ei bine, draga cititorule, ai cuvantul meu ca toate acestea sunt posibile si ca eu insami le-am vazut.
In cinstea poeziei, a prietenilor si a trufelor de ciocolata, a avut loc la Iasi, intre 29 noiembrie si 1 decembrie, un eveniment de literatura cu adevarat neobisnuit. Si nu exagerez cu nimic atunci cand spun ca organizatorul - Emil Stratan - a avut reusit sa imbine prezenta unor poeti reprezentativi, o atmosfera, un public nesperat de iubitor de poezie cu idei si cu jocuri-surpriza care sa inchege o serbare memorabila.
Schema care a declansat intreaga manifestare, reprezentand - de altfel - una dintre ideile organizatorice pe care le-am apreciat cel mai mult, a fost cuplarea unui poet consacrat, unui "senior", cu un poet tanar, un "cadet"; iar dincolo de aceasta distributie a fost competitia.
Un singur premiu pentru "seniori", unul singur pentru "cadeti". Dificultatea de a alege a fost nu numai a juriului (format din criticii literari: Al. Calinescu, Alex Stefanescu, Daniel Cristea-Enache, Bogdan Cretu, Cosmin Ciotlos, Antonio Patras, Ioan Grosan, Dan-Silviu Boerescu), dar si a publicului si a poetilor insisi.
Pentru ca - aici este deplina reusita a evenimentului - concurentii au aratat de la inceput ca sunt, de fapt, prieteni de multa vreme, ca se simt teribil de bine impreuna, ca recita poemele celorlalti cu toata bucuria. Pe scurt, orice posibil conflict a fost evitat cu eleganta.
De altfel, cum ar fi putut sa existe vreun sistem de anulare reciproca a unor poeti precum Ion Muresan, Emil Brumaru, Serban Foarta, Ileana Malancioiu, Lucian Vasilescu, Mihail Galatanu, Eugen Suciu, Ioan Es.