Nu am pretentia ca sint printre favoritii lui Aurel Simionescu, iar de tras de birnet sau de mers la femei gonflabile cu actualul primar nici nu poate fi vorba. Pe bune, cu Simi ma cunosc din ziare. Eu il stiu dupa declaratiile facute si iesirile publice pe care le-a avut de-a lungul timpului, iar Simi ma stie din textele pe care le-am scris in ultimii patru ani despre el. Altfel spus, sintem cunostinte vechi, dar nu ne cunoastem deloc. Asta nu reprezinta un argument solid pentru faptul ca domnu' primar Simionescu a evitat sa ma invite la ziua de nastere a dumnealui. A facut 53 de ani pe 9 decembrie (La multi ani, Simi! - cu juma de gura), a dat de mincat & baut pe 10 decembrie, iar pe mine m-a sarit de la portie. Nu, nu cred ca a fost un accident, o scapare, cum se zice. Desi nu il cunosc, dupa cum va ziceam, Simi imi pare un tip riguros, caruia nu ii scapa nimic. Universul lui are un punct de sprijin bine definit, la care el se raporteaza si atunci cind merge la toaleta. Simi nu lasa nimic la mina destinului, zici ca-i fabricat in Elvetia primarul asta educat la Scoala de Partid si de Stat, pentru a deveni un utc-ist de nadejde. Asa ca sa nu-mi spuna mie tov. Simi ca a uitat, ca a omis, ca s-a luat cu treaba, ca a avut prea multi invitati etc. Nu, dom'le, si-a pus ambitia de a ma lasa pe tusa, de a ma pune intr-o postura delicata fata de ceilalti invitati care au onorat invitatia.
Previziuni sumbre pentru Simi
Nu pentru mincare sau bautura ma duceam eu la aniversarea lui Simi. Am potol acasa, cit n-are Metro rafturi sa-si expuna mincarea. Cit despre bautura, uite-asa stau aliniate sticlele de uischi la mine acasa si nu ma ating de ele, pentru ca nu imi fac absolut deloc cu ochiul. Eu voiam sa merg la ziua lui Simi, pentru a-l cunoaste, pentru a discuta amical pe marginea unor teme care framinta lumea braileana si nu num
