Zilele astea, am citit in Ziarul Financiar un interviu cu omul de afaceri Dinu Patriciu. In acel interviu, Patriciu sustinea ca "Sistemul de invatamint din Romania genereaza forta de munca ieftina si prost pregatita. In momentul de fata, intr-o societate europeana care se defineste ca fiind una a cunoasterii, succesul in afaceri depinde mai mult ca oricind de calibrul "creierelor" pe care le implici in afacerea ta decit capitalul investit. Noi avem metode depasite, materii de studiu neadaptate la realitate si profesori nemotivati."
Din pacate pentru invatamintul romanesc, eu, ca si elev, ii dau dreptate domnului Dinu Patriciu. Pentru ca la ora actuala, aceasta este realitatea. Invatamintul romanesc nu te pregateste pentru viata. Invatamintul romanesc doar te indoapa cu multa materie, majoritatea inutila (cu care nu te vei mai intilni niciodata cit timp vei trai), iar apoi se asteapta ca tu sa duci mai departe "gloria strabunilor", sa fii maestru in ceea ce nu stii. Cum sa excelezi in domeniul proiectelor de dezvoltare, de exemplu, daca la liceu si chiar la facultate, nu se preda nici o materie care sa aiba legatura cu acest domeniu. Si exemple mai sint destule.
Olimpiadele, sint, dupa parerea mea, cea mai buna imagine a acestui tip de invatamint. Olimpiadele de astazi sint aproape identice cu cele de acum 10-15 ani. Schimbari nu exista decit in volumul de informatii predate. Insa, in privinta modului de desfasurare, sint identice. Olimpicul, indiferent daca este el judetean sau national, trebuie sa redea in 3 ore, un procent cit mai mare din ceea ce a invatat. Insa, in anul 2008, in epoca vitezei si a revolutiei informationale, aceasta abordare a olimpiadelor este una total gresita. Pentru ca, pentru angajatorul din ziua de azi, nu conteaza neaparat ceea ce cunosti, ci ceea ce stii sa faci cu ceea ce cunosti. Nu conteaza ca esti olimpic daca nu
