Pe 3 decembrie, am asistat la o valoare a tranzactiilor de 1,1 milioane euro la BVB. Nu este un fenomen exceptional, n-a fost o zi scurta, cam asa se deruleaza ostilitatile in ultima vreme.
E clar ca investitorii pe termen lung asteapta acum confirmari la nivel macroeconomic pentru a paria pe actiuni. Vor sa vada unde se va ajusta PIB-ul, care va fi politica monetara, cum vor reactiona pietele externe dupa rezultatele din februarie (previzibil proaste, atat pentru emitenti, cat si pentru economii), o strategie coerenta din partea noului Guvern (vom avea o modificare a cotei unice, a TVA, a impozitelor pe proprietate?). Surprinde insa "demisia" speculatorilor, cei care actioneaza pe fondul semnalelor analizei tehnice, miscandu-se dezinvolt intre pragurile de suport si rezistenta. Apoi, putini mai aveau chef sa speculeze la sfarsitul lunii octombrie, multe fonduri pastrate in acest scop fiind, probabil, utilizate prematur in incercarile de a vana minimele.
Mai simplu spus, desi BET-FI, de pilda, a urcat cu 60% din minime, putini au fost cei care au prins o astfel de miscare si din acest motiv nici nu avem acum o presiune pentru marcarea profiturilor care sa coboare piata din nou spre 10.000 puncte. Apatia investitorilor e dureroasa insa pentru brokeri, care trebuie sa imparta in 74 comisioane aferente unor tranzactii zilnice de 1,5-2 milioane euro. Considerand o medie de 1,5 milioane euro pe sedinta si un comision mediu de 1%, rezulta ca intr-o luna casele de brokeraj au de impartit cam 350.000 euro. Adica mai putin de 5.000 euro de caciula, in ipoteza ca s-ar distribui in mod egal. Cum fiecare SSIF are cel putin 5 angajati, plateste de regula chirie pe spatiul pe care il ocupa si cheltuieste si pentru internet, sistem informatic etc., rezulta ca multi brokeri ar castiga in aceste luni mai bine din ajutorul de somaj.
Pe 3 decembrie, am
