"Desi vine pe lume imbracand toata fragilitatea unui copil obisnuit, Iisus nu este orice prunc. El este Pruncul Omenirii, iar asteptarea lui face ca toata simtirea sa capete alte dimensiuni"
Doctor in teologie la Institutul de Teologie Ortodoxa"Saint Serge" din Paris, cercetator la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, Costion Nicolescu este un profund cunoscator al credintei si traditiei nationale. A publicat, intre altele, volumele"Spre o cultura liturgica","Cine se teme de Biserica?","Riscul de a fi ortodox","Teologul in cetate - Parintele Staniloae si aria politicii","Elemente de teologie taraneasca" si"Bucuria convorbirii". A scris numeroase studii si articole in diferite publicatii si a realizat emisiuni de radio si televiziune cu tematica religioasa si culturala. Vorbind despre nasterea Domnului, in special, si despre credinta, in general, Costion Nicolescu nu-si ascunde nostalgia pentru vremea cand romanii isi jalonau viata cu sarbatorile crestine si cand era intre ei loc pentru mai multa dragoste si mai multa bunatate.
Speranta, bucurie si teama
- Craciunul, sarbatoarea Nasterii Domnului, era celebrat de vechii romani ca o taina. Astazi, conotatia lui e mai degraba pragmatica si comerciala. Sufletul nostru si-a pierdut aspiratia magica?
- Calendarul vechilor romani si mai ales al satului romanesc avea doi piloni mari: Nasterea si Invierea Domnului, Craciunul si Pastele. Pe urma veneau alte repere ierarhic asezate. Taranii isi organizau viata in concordanta cu marile sarbatori si cu momentele importante din istoria mantuirii. Nasterea Mantuitorului avea un caracter anticipativ si pregatitor al Invierii. Exista bucuria ca Iisus se intrupeaza pentru a ne deschide poarta mantuirii, dar se intrevede si Jertfa. In viata omului traditional, venirea acestui moment al anului nastea o asteptare, un freamat si presupunea o p