Totul a început ca într-o poezie de Jacques Prevert:"… iată pe cer/ pasărea-liră/copilul o vede/ copilul o aude/copilul o roagă:/Pasăre scapă-mă/ pasăre joacă-te cu mine!".
Desen de Posincă Andreea, clasa a III-a, Şcoala nr.192
Cu doi-trei ani în urmă, ca să ajungă la Teatrul "Masca", elevii şcolii speciale nr.7 din Bucureşti nu trebuia decât să traverseze Bulevardul Bucureştii Noi. Mai ales că în faţa clădirii teatrului, fosta Casă de cultură "Înfrăţirea între popoare", se află un parc frumos unde, în timpul liber, copiii vin să se joace. Azi – aşa, mâine – aşa, şi uite că s-au împrietenit cu actorii teatrului! Cel mai bun prieten fiind (se putea altfel?) directorul Teatrului Masca, Mihai Mălaimare. Aşa încât, invitaţia a venit de la sine "Voi nu vreţi să veniţi la teatru?" – i-a întrebat "domnul Mihai". Răspunsul a fost scurt şi lămuritor:"Vrem!" Uşor de zis, dar mai greu de făcut, pentru că, la scurtă vreme, Teatrul Masca s-a mutat în cartierul Militari. Teatrul s-a mutat, dar invitaţia a rămas.
INIMOŞI. Nici nu a fost de mirare că, într-o zi, telefonul şcolii a sunat: "Aţi uitat ce mi-aţi promis?!" Peste câteva zile, 100 de copii, împreună cu profesorii lor, au venit la teatru. Invitaţi au fost, de asemenea, elevi de la Şcolile Generale nr.192, 173 şi de la Liceul "Timotei Cipariu" – cu care Şcoala Specială nr. 7 se află într-un parteneriat de sprijin.
Invitaţia Teatrului Masca a venit la momentul potrivit! În ideea că inimoşii profesori şi educatori din Şcoala Specială nr.7, în marea lor majoritate tineri, şi-au stabilit ca prioritate absolută formularea şi punerea în fapt a unor strategii educaţionale moderne şi atractive, care să îi facă pe elevii lor, copii cu vârste între 8 şi 12 ani, care prezintă dizabilităţi uşoare şi moderate, să aibă acces la o categorie aparte de limbaj – limbajul mişcărilor, comunicarea n
