Prin plecarea sa, Stolojan ne-a lasat fara ceea ce se astepta mai mult de la el: schita unui program anti-criza, a unui program de guvernare. Cu siguranta, Traian Basescu nu are mina buna la desemnat premieri. Primul, Calin, i-a fost partener vreo cinci luni, al doilea, Stolo, doar cinci zile. La ora scrierii acestor rinduri, Emil, noul premier desemnat, parea inca din primele minute destul de ingindurat si cota sa crestea vertiginos la bursa pariurilor. De aceasta data, retragerea lui Stolojan nu a mai fost o sceneta, nimic regizat. Stolojan i-a aplicat lui Traian Basescu o lovitura de decredibilizare naucitoare. Si ea vine de la un apropiat, chiar prieten. Gestul sau este, prin urmare, unul de protest, o rabufnire (fata de ce sau cine anume, probabil vom afla in amanunt in zilele urmatoare). Stolojan s-a retras din vitrina, locul unde i se rezervase postul umilitor de inghititor de sabii aruncate, pe rind, de la PSD si de la Cotroceni. Si-a dat seama ca nu are nici un fel de control asupra guvernarii, dupa ce a aflat ca nu are drept de veto nici macar asupra ministrilor din propriul partid, cind a inteles ca singurul lui rol era, tot mai clar, acela de a fi executantul unor decizii luate de catre structuri de coordonare politica, consilii consultative, unde stapini deveneau papusari cunoscuti ai vietii noastre politice. Fireste, din partea unui om de stat, demisia dupa cinci zile, intr-un asemenea context, este un gest iresponsabil. Cind esti numit, desemnat intr-o functie si accepti sa ocupi o asemenea responsabilitate, deja nu mai este vorba de confortul psihologic al propriei persoane. Odata intrat in ring, iti pui in cui labilitatea, pentru ca nu mai joci doar propriul tau rol. Mai ales ca, in contextul crizei invocate de toata lumea, orice bilba de asemenea tip risca sa destabilizeze un stat si sa faca de ris Romania in ochii cancelariilor straine. In fapt, pr