Sursa: Zoltan Lorencz
Vocea din off care transmite aceste indicaţii reporterilor se va auzi tot mai des. E un îndemn simptomatic, care vorbeşte singur despre grozăvia momentului. „Dezertarea“ premierului desemnat Theodor Stolojan, incredibilă, e doar o secvenţă. Ne aflăm în ţara lui orice e posibil. Avem gena sinuciderii. Avem gena iresponsabilităţii, a neruşinării, a imoralităţii.
A face compromisuri nu înseamnă a te compromite, clama Ion Iliescu în ziua semnării protocolului PSD-PDL. Cuvântul dat nu e valabil în noua conjunctură, spunea ciracul lui, Şerban Nicolae (ca să îndulcească hapul pedeliştilor în momentul renunţării la cuvântul dat UDMR). Acesta e contextul.
Un lucru e cert: Theodor Stolojan nu a fost omul lui Băsescu 100%. Dincolo de firele care îl legau de preşedinte pe fostul prezidenţiabil transformat în consilier prezidenţial mai exista cel puţin unul care ducea altundeva. Deocamdată nu ştim unde. Poate că ducea fix în interiorul lui Theodor Stolojan, într-o fărâmă de ambiţie şi orgoliu mai mare decât se bănuia. Cert e că s-a întâmplat ceva ce până şi loialul Stolojan nu a mai putut înghiţi. Se spune că Traian Băsescu te numeşte într-o funcţie, apoi te lasă să te descurci, te priveşte. Probabil că Theodor Stolojan a realizat, în ceasul al treisprezecelea, că e pe cont propriu, dar are mâinile legate. Să nu calci pe coadă un scorpion, se spune. Oricum, partea asta ţine mai degrabă de literatură, de destinul dramatic al unui personaj.
Istoria va consemna, sec, un nou eşec al lui Traian Băsescu. Preşedintele a mizat foarte mult pe cartea Stolojan - premier al unui guvern PDL-PSD. Veriga slabă a planului său a fost Stolojan. Previzibil, se vor grăbi să spună vitejii de după război. Nimeni nu a prevăzut însă că lanţul se va rupe atât de curând.
Traian Băsescu a fost luat el însuşi prin surprind
