Jocurile par să fie făcute. Şi social - democraţii şi democrat - liberalii au ajuns la faza finală în care-şi vor pune semnătura pe documentul care are în vedere binele României, într-o guvernare frăţească de patru ani. Şi Geoană, şi Boc încearcă să convingă naţia că ceea ce s-a negociat sunt programele, nu funcţiile.

Au participat la elaborarea lor - ne spune învingătorul moral al alegerilor - cei mai buni specialişti pe care-i avem.

Cu, bineînţeles, cei mai buni specialişti pe care-i au ei. Inclusiv cel mai bun specialist al ţării care este preşedintele. Şi care, echidistant cum îi stă bine unui preşedinte, nu s-a amestecat în treburile acestora. S-a rezumat doar să recomande alor lui să nu mai iasă în faţă cu aceleaşi figuri obosite şi să scoată la joc oameni tineri. Ca să audă cum trebuie.

Eu, nu ştiu de ce, dar cred că marea bătaie de cap pentru negociatori n-au fost programele - pentru că aici, de bine, de rău, toţi vor cam acelaşi lucru: România să fie bine şi tot românul să prospere, vorba ilustrului analist care a fost nenea Iancu. Cred că bătaia mare a fost pe portofolii.

Ce păstrăm noi şi ce luaţi voi. Câte ministere de imagine rămân la noi şi câte ministere de „resurse” luaţi voi. Pe cine puneţi în fruntea lor vă priveşte. Acest principiu de neamestec în treburile interne ale celuilalt partid ameninţau să îi facă viaţa grea lui Stolojan. El trebuia să fie premier peste jumătatea proprie de guvern. Pentru cealalată trebuia să negocieze de fiecare dată cu vicepremierul pe care îl vor planta social - democraţii. ar fi fost exact ca în primii doi ani de guvernare a lui Tăriceanu.

Noroc că Stolo, dragă Stolo, s-a prins şi a făcut dreapta-mprejur. Ca acum patru ani. Lăsând un Traian, doar întristat de data asta, să scotoceasca prin cotloanele PDL-ului ca să găsească un înlocuitor de Stolojan. De Boc a dat absolut întâmplător, pen