Un erou din decembrie 1989 este purtat pe drumuri şi lăsat fără drepturi de secretarul de stat pentru Revoluţionari. Minţit şi umilit, Viorel Luniţă (40 de ani) este nevoit să vândă ziare pe stradă, în Olanda, pentru a supravieţui în mod cinstit.
Patru tineri au fost arestaţi la 17 decembrie 1989 la Caransebeş, pentru că au împrăştiat manifeste în întreprinderea în care lucrau şi pentru că au scris pe ziduri lozinci împotriva Partidului şi a "conducătorului iubit". Cei patru angajaţi la Întreprinderea de Construcţii Metalice, băieţi crescuţi la un centru de copii, păreau să aibă viitorul pecetluit.
Evenimentele au luat o turnură neaşteptată şi, la 22 decembrie, tinerii sunt eliberaţi din arestul Miliţiei de revoluţionari. Ei devin eroi şi sunt onoraţi de Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, care le conferă diplome de merit.
UMILIREA EROILOR
19 ani mai târziu, Viorel Luniţă – unul din cei patru eroi ai noştri – este minţit în faţă şi purtat pe drumuri chiar de cei care trebuiau să-i apere drepturile şi demnitatea. Din cei patru, doi nu au nici acum certificatele de revoluţionari preschimbate, dar pentru Viorel situaţia a devenit una disperată. De câteva luni, Luniţă, ajuns între timp un bărbat de 40 de ani fără slujbă şi fără familie, este purtat pe drumuri de către cei de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR). Conform unei legi din 2004, eroii din decembrie 1989 trebuie să-şi reînnoiască certificatele care le atestă calitatea, astfel încât să beneficieze de drepturile cuvenite, inclusiv o indemnizaţie – care pentru Luniţă are o valoare mai mult decât simbolică atât timp cât tot ce mai are pe lume este calitatea de revoluţionar. Deşi dosarul lui Viorel Luniţă era unul foarte simplu de aprobat, formalităţile au durat aproape patru ani. Luniţă a fost batjocorit luni în şir, fiind trimis de la SSPR la
