Atentatele sinucigaşe sângeroase care înfricoşează Occidentul sunt strâns legate de mizeria din Kabul şi de traficul de droguri care îi alimentează cu bani pe terorişti. Sursa: Oana Dobre

D-Ruhma Pashun, un sat din Nordul Afganistanului, care nu există nici măcar pe hartă. Interiorul uneia dintre zecile de bordeie cărora oamenii le spun case. Podea din piatră. Peste podea, o pătură. Pe pătură, un copil de 3 ani, care doarme. Pe faţa copilului umblă nestingherite câteva muşte. Nimeni nu le alungă, cu toate că în cameră sunt cei 13 copii ai lui Ali Yusuf, în frunte cu stă- pânul casei şi soţia sa. Sunt prea ocupaţi să se uite la televizorul care le aduce în casă o poveste de amor dintr-o telenovelă. Mulţumită filmului, uită cu toţii că fac parte din acea jumătate din populaţia Afganistanului care trăieşte cu mai puţin de 40 de cenţi pe zi.

Bazarul din Cartierul General al ISAF. Este locul în care în fiecare vineri îşi întinde taraba cu bijuterii Ossuf, un puşti de 8 ani. Cu un firicel de voce, dar cu o engleză aproape impecabilă, le prezintă clienţilor fiecare colier, mângâindu-l. La gât are o legitimaţie avizată de NATO, mai mare decât capul lui, iar în mijlocul frunţii o cicatrice urâtă.

„Cineva a aruncat cu o piatră în mine“, ne spune istoria rănii. Fără ca vreun muşchi al feţei să-i tresară, ne povesteşte cu stăpânire de sine matură că tatăl lui e invalid şi nu poate munci, aşa că pietrele preţioase pe care le vinde pe 10-20 de euro sunt sursa de hrană a familiei.

Cartierul „Valea Milionarilor“ din Kabul. Ziduri înalte, din spatele cărora nu se văd decât etajele frumos garnisite cu ornamente ale unor case uriaşe. Câteva sunt sediile unor organizaţii nonguvernamentale, dar în cele mai multe nu locuieşte nimeni. Ne lămureşte de ce Mansour, un tânăr de 22 de ani, care trăieşte din banii câştigaţi ca translator. @N_P